Omul simte cu tărie şi percepe limpede faptul că în el tranziţia de la muritor la nemuritor, de la temporal la veşnic, este realizată. Această percepţie a vieţii veşnice asigură veşnicia gândurilor şi nemurirea sentimentelor pentru omul care trăieşte o viaţă în Hristos. Deşi omul care vieţuieşte în Hristos este ancorat în infinitatea divină, el nu-şi pierde, totuşi, identitatea sa umană, personalitatea, şi nici caracterul, ci rămâne om: un om desăvârşit, uman şi divin. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 34)