V-am mai întrebat o dată dacă aveţi certitudinea vieţii veşnice. Există Rai şi Iad?

Nu trebuie pusă această întrebare. Din moment ce a vorbit cu noi, toate trebuie raportate la ceea ce ne-a fost descoperit. Dumnezeu ne-a descoperit că există cele două: Rai şi Iad. Atunci, putem noi zice că Dumnezeu ne minte?... În halul acesta? Omul a fost creat pentru Rai. Se vorbeşte în Cartea Facerii de Iad? Se vorbeşte? Nu. Iadul l-am creat noi, prin neascultarea noastră, prin lepădarea noastră de Creator. Şi atunci, ăsta este Iadul: lepădarea de Dumnezeu. Un om care a devenit rupt de scop. Rupt de ombilicul care-l ţine în legătură cu Cel care ne-a creat. Rupând acest cordon, cădem în Iad. Şi o facem din vina noastră. Cădem şi gustăm spaima infernală şi nefericirea pe care mintea omenească nu şi-o poate imagina, în care se prăbuşeşte sufletul omului rupând legătura cu cel ce i-a dat viaţă! Îl numim Iad. Suntem oameni şi avem nevoie de cuvinte, dar cuvintele nu acoperă niciodată pe de-a-ntregul starea reală. Vocabularul este prea sărac pentru asta. Foarte multe le putem exprima prin cuvânt. La fel, foarte multe nu se pot exprima. Le bănuim doar că există, iar asta este o altă realizare de vrednicie a omului: descoperă ceea ce el bănuieşte că există. Dar omul nu poate bănui ceea ce nu există. Descoperirile se ivesc o dată cu descoperirea? Nu, ele există, trebuie doar descoperite. Aceasta este încă o sarcină dată de Dumnezeu omului. Omul este colaborator cu Dumnezeu. Pentru asta am fost creaţi: să colaborăm. Creaţia merge înainte. Ea există, dar noi trebuie, permanent, ca şi creaturi, să descoperim toată bogăţia creaţiei. Gândiţi-vă la miracolul miracolelor, Învierea Domnului.

Zilele trecute mă plimbam pe Muntele cel Sfânt de la Rohia. Mă uitam la marginile drumului. Se vede clar cum s-a format din această frământare a planetei. Vedeam nişte stâlpi din metal. Stâlpii aceştia încep să se prăbuşească. În ce se prefac? În pământ. Piatra din ce se face? Din pământ. Aceasta e esenţa creaţiei, pământul. Toate se fac din pământ şi toate devin pământ. Reflectând la acest lucru, vin să vă arăt o mare taină, un lucru de care trebuie să ne minunăm. Aurul? Pietrele scumpe de toate nuanţele? Nu. Cel mai misterios, cel mai preţios lucru e pământul. E mai de preţ decât toate celelalte materii. De ce? Ia dumneata un pumn de pământ. Din acest pumn de pământ e făcut omul. Din acest pumn de pământ răsar infinite culori în plante şi infinite arome. Toate fructele, de toate gusturile şi aromele se nasc în acest pământ. Iată deci miracolul extraordinar care se găseşte în acest pumn de ţărână. Şi acest lucru nu e de la sine. Cineva a realizat şi acest pumn de ţărână în care a turnat şi concentrat forţe nemaipomenite, arome, gusturi şi tot ce vrei mai departe.

(Bogdan Eduard și Î.P.S. Iustinian Chira, Iustinian, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 100-102)