„Omul nici nu ştie ce-i este de folos, fără lumina lui Dumnezeu”
„El crede, în mândria lui, că tot ce voieşte el, supunându-se ispitelor egoieste, este bun.”
„Omul nu poate face cele ale omului, pentru că nu se poate elibera de puterile vrăjmaşului fără ajutorul lui Dumnezeu. El nici nu ştie ce-i este de folos fără lumina lui Dumnezeu. De aceea, voia omului în ea însăşi nu ştie ce are de făcut spre folosul lui. De aceea se roagă omul lui Dumnezeu să-i descopere voia Lui, ca să ştie ce să facă în interesul său. Omul nu cunoaşte prin el însuşi nici răutatea, e de le la diavolul şi că e răutate. El crede, în mândria lui, că tot ce voieşte el, supunându-se ispitelor egoieste, este bun.”
(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 282 la Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, Filocalia XII, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 133)