Vederea sufletului se află în inimă. Din inimă şi prin inimă o persoană duhovnicească îşi vede şi îşi controlează întregul său suflet. O inimă curată înseamnă o vedere duhovnicească sănătoasă. Cu ajutorul unei inimi curate, omul îşi vede nu numai sufletul, dar chiar şi pe Dumnezeu însuşi, precum în cuvintele lui Hristos: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Întocmai precum vedem noi cu vederea noastră fizică nu numai lumina, ci şi soarele, izvorul luminii exterioare, tot astfel, cu vederea noastră duhovnicească, noi vedem într-adevăr înlăuntrul nostru nu numai nesfârşitele minuni ale luminii lui Dumnezeu, ci şi pe Dumnezeu însuşi, soarele duhovnicesc, izvorul prim al luminii duhovniceşti, adică lumina adevărului şi a iubirii. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, p. 59)