Dintotdeauna am simţit în mine parcă două firi: una care iubeşte şi iartă şi alta care urăşte pe Dumnezeu. Cum să le împac?

Ei, cealaltă este un drac, pentru că nu ­ mai diavolul urăşte pe Dumnezeu. E glasul vrăjmaşului care ne ispiteşte, să nu dăm prea multă atenţie. Noi nu putem urî pe Dumnezeu, ce-a făcut El ca să-L urâm? A murit pentru noi, ne-a dă­ruit toată dragostea Lui... Nu, omul nu poate urî pe Dumnezeu. Nu găsim nici o pricină pentru care să-L urâm. Aşa că toate gândurile astea vin de la vrăjma­şul, sunt gânduri de hulă pe care ni le insuflă duhurile necurate. Nu le atrageţi atenţia. Nu faceţi din asta o preocupare şi o obsesie şi o să scăpaţi de ele. Când ne vin astfel de gânduri, să cântăm: Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, p. 108)