„Mutarea, sălăşluirea unui om în Sfântul Munte nu este o problemă uşoară. Omul poate fi doborât de slavă deşartă atunci când primeşte un loc sus în societate, un loc respectat în comunitate şi când îl cinstesc cei­lalţi monahi. Pocăinţa este o temă personală şi implică în mod direct harul lui Dumnezeu, omul trebuie să se pocăiască singur în harul lui Dumnezeu, trăind smerenia cea fericită. Atunci când alţii îl smeresc, să zică: «Bine îmi fac, slavă lui Dumnezeu!», iar când alţii îl slăvesc, să zică: «Slavă lui Dum­nezeu că oamenii s-au folosit de asta!», astfel că, în ambele situaţii omul es­te folosit.”

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 254)