Dumnezeu totul întrebuinţează ca să-l cuminţească pe om: dacă un lucru nu îl smereşte, altceva face pentru el, dacă nici atunci nu are izbândă, foloseşte un al treilea mijloc… şi tot aşa până la sfârşit. Cine se supune, acela se mântuieşte; iar cine nu ascultă, începând cu prima mustrare până la ultima, acela tot mai mult se îndârjeşte şi, în cele din urmă, devine bun de nimic şi neisprăvit. Tocmai acest rezultat este arătat prin cuvintele: Dumnezeu i-a acoperit urechile… Acesta este chipul hotărârii lui Dumnezeu: „Eu nu mai am ce face pentru tine ca să Mă auzi – căci nu mai auzi nimic, aşadar rămâi surd…”

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, p. 209)