supunere

Femeilor, supuneți-vă soților, dar nu vă înjosiți!

Altfel spus, femeile pot fi sfătuite: „Să nu vă pierdeţi pe voi înşivă, să nu vă pierdeţi propria demnitate!”. Da, bărbaţilor le place atunci când sunt ascultaţi, când femeia li se supune, dar nu când se înjoseşte în faţa lor. Există lucruri care nu trebuie răbdate și îndurate fără cârtire: bătăile, infidelităţile, alcoolismul și narcomania.

Taina iubirii – să înțelegem puterea transfiguratoare a căsătoriei

Bărbatul îl închipuie pe Dumnezeu, femeia reprezintă lumea. Această relaţie iconică este exprimată în căsătorie în relaţia cuviincioasă dintre soţ şi soţie. Soţul este capul gospodăriei. Familia trebuie să se raporteze la soţ şi la tată ca la Domnul. Soţia îşi supune voia soţului, iar soţul îşi supune voia pentru binele familiei. În acest fel, egoismul ambilor parteneri este biruit. Amândoi învaţă să trăiască împreună cu şi pentru celălalt, experiind în viaţa aceasta o pregustare a veşnicei comuniuni treimice.

Cea mai fericită căsnicie din lume – cea în care soții se iubesc și se respectă

Nu există lucru mai bun precum căsnicia şi conlucrarea de acest fel: respect din partea femeii, iubire din partea bărbatului. Desigur, femeia care-l respectă pe bărbat îl şi iubeşte. Îl respectă ca pe capul ei şi-l iubeşte ca pe un mădular, de vreme ce şi capul este tot un mădular al trupului. Aşadar, în felul acesta Dumnezeu a stabilit ca femeia să i se supună bărbatului, ca să existe pace şi înţelegere între ei. 

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul ‒ drumul spre sfințenie

Provenind dintr-o familie bogată și renumită pentru sfinții din neamul lor, Sfântul Ierarh Grigorie a urmat modelul și, călugărindu-se după moartea tatălui său, a slujit săracilor până la finalul vieții, fiind mai întâi egumen, iar apoi papă. Fugind de slavă, s-a ascuns într-un munte, dar pentru rugăciunile oamenilor s-a coborât stâlp de foc peste locul în care se afla și de atunci s-a supus voii Domnului, săvârșind multe minuni.

Femeia nu trebuie să poarte singură greutățile familiei

Puterea femeii constă, printre altele, şi în slăbiciunea ei: dând dovadă de respect şi cinstire faţă de bărbat, ea nu trebuie să devină în acelaşi timp „animal de povară”. Prin comportamentul său feminin şi chiar prin înfăţişarea sa, ea trebuie să-l motiveze pe bărbat s-o ajute şi s-o trateze ca pe o doamnă.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – sfaturi pentru monahii din obştea sa

„Nici după moartea mea să nu îndrăzniţi a ieşi de sub jugul Domnului, nici să vă întindeţi, cercând alte vieţi; ci să vă mulţumiţi cu acest încredinţat podvig (jug, povară), întru care sunteţi bine deprinşi şi chemaţi de însuşi Duhul Sfânt, având spre neruşinată pildă pe cei 24 de ani ai supunerii mele, când am fost sub ocârmuirea dreptului bătrân Kir Paisie, stareţul meu cel din chinovie.” 

Când trăiești pe Pământ întru Hristos, în bucuria lui Hristos vei trăi și veșnicia

Ce câștig și ce dulceață îți vin din împlinirea patimilor? Și ce greutate este a te păzi de acestea? Fericiți sunt câți vor sta atunci cu îndrăzneală înaintea Judecătorului și vor lua sfânta plată din mâna Domnului!

Soțul este capul familiei, iar soția este inima – armonia binecuvântată a iubirii

Atunci când se spune că femeia este grozav de valoroasă în creaţia lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că bărbatul nu este nimic. Pentru că supunerea, în sine, înseamnă mântuirea în sine. Femeia nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune ca să întregească armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubeşte.

Ce să facă femeia dacă este pusă în situaţia de a lua în propriile mâini conducerea familiei?

Când un bărbat nu poate întreţine propria familie, el îşi face probleme, iar noi vom înţelege că nu totul depinde de el, că acestea sunt nişte greutăţi temporare. El este numit capul familiei pentru a putea găsi o rezolvare în situaţiile critice şi pentru a o elibera pe femeie de obligaţii străine ei.

Să ne ferim de patimi, ca să sporim duhovniceşte

„Să ştiţi, fiii mei, că zavistia, pizmuirea, lăcomia, vicleşugul, mânia, pomenirea de rău şi trufia, acestea nu ştiu să cinstească pe cea plăcută lui Dumnezeu sporire duhovnicească. Patimile acestea rămân ca nişte săgeţi înfipte întru acelaşi blestem al neascultării strămoşeşti.”

Pagini