Omul voieşte să facă un lucru, dar face cu totul alt lucru, nu ceea ce voieşte. Mintea lui voieşte un lucru, iar simţurile cer alt lucru. Şi vede omul, şi suferă că nu este aşa cum voieşte el, că nu îi merge bine, că nu îi merge aşa cum trebuie şi cade chiar în deznădejde, văzând că nu izbândeşte în lupta cu patimile, că viaţa lui duhovnicească nu merge bine. Dar nu, nu trebuie să deznădăjduiască, trebuie să rabde.

(Sfântul Nicon)

(Ne vorbesc stareţii de la Optina, Editura Egumeniţa, p. 169)