Încă de dimineață, credincioșii au participat cu mic cu mare la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Ártei.

La acest moment festiv gazdă a fost primarul Árta, Christos Tsirogiannis.

A urmat apoi procesiunea cu sfânta icoană şi racla cu moaştele izvorâtoare de har ale sfintei pe străzile orașului. La eveniment au participat elevi din Árta, asociații culturale, cercetași, grupuri muzicale tradiționale. De asemeni, trupa militară a Diviziei 8, Ioannina, a însoțit procesiunea. 

Sfânta Teodora din Árta, unul dintre sfinții cei mai iubiți în Biserica Ortodoxă Greacă, este prăznuită în fiecare an la data de 11 martie.

Sfânta Teodora a trăit în secolul al XIII-lea, nașterea sa fiind identificată în jurul anului 1210, într-o familie de aristocrați, ca fiică a lui Ioan și a Elenei Petraliphas.

A fost căsătorită cu Mihail al II-lea, conducătorul Epirului. În timpul căsniciei, Sfânta Teodora a îndurat numeroase suferințe din partea soțului ei, care nu îi înțelegea dragostea pentru Dumnezeu și aplecare spre o viață încununată de smerenie și asceză. Cei doi tineri soți aveau caractere întru totul diferite: pe cât de evlavioasă era Sfânta Teodora, pe atât de înclinat spre plăceri și pofte trupești era soțul ei, Mihail. La un moment dat, acesta s-a îndrăgostit de o nobilă de la curte cu care dobândeşte și doi fii nelegitimi, exilând-o pe Sfânta Teodora, pentru o perioadă de cinci ani, în afara Artei, unde a trebuie să poarte singură de grijă fiului ei, trăind în sărăcie totală și hrănindu-se numai cu ierburi. Anii grei de prigoană i-a putut depăși datorită credinței în Dumnezeu, și virtuților cu care și-a hrănit sufletul. Dumnezeu a îngăduit ca după trecerea celor cinci ani, ducesa de care s-a îndrăgostit să fie îndepărtată de la curte, iar Mihail să o readucă pe Sfânta Teodora la palat.

Reabilitată pe tronul Ártei, Sfânta își continuă, cu și mai multă râvnă lucrarea duhovnicească, făcând milostenii și ajutându-i cu orice prilej pe cei aflați în nevoi. De data aceasta, este spijinită și de soțul său, care, dorind să-și ispășească vina pentru cruzimea de care dăduse dovadă, se pocăiește, luând hotărârea de a duce din acel moment o viață bineplăcută în fața lui Dumnezeu. Împreună, cei doi mai dobândesc încă patru copii.

Întru totul schimbat de pocăință, Mihail ctitorește o serie de mănpastiri ce pot fi admirate chiar și astăzi. Este vorba, în primul rând, despre mănăstirile Káto Panaghiás, a cărei ctitoră este considerată a fi Sfânta Teodora, Panaghía Vlahernón din satul Tzoumérka și mănăstirea Sfântul Gheorghe, situată în partea veche a orașului Árta. La cea din urmă a ales să se retragă Sfânta Teodora după moartea soțului său, trăind acolo până când Domnul a ales să o cheme la El.