Orice desfătare trupească este povara sufleteasca, iar desfătarea duhovnicească, cea dumnezeiască întru Domnul, este pacea sufletului, mulţămirea conştiinţei, slobozenia duhului, bucurie, neîntristare şi dragoste nefăţarnică înspre toţi. Desfătarea vremelnică însă nu este altceva decât povară şi tulburare. Ce pace să fie în îmbuibare şi în beţie? Ce pace, în patima trupească şi în iubirea desfrânată? Adânceşte-ţi întru aceasta cugetarea, leagă-te cu patima trupească - şi ce îţi vei agonisi? Ce vei dobândi mântuitor? Nimic, afară de întuneric, de beznă, împreunare fără de rost, nedumerire, necaz şi întristare - adică neîncredinţarea mântuirii.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 58)