pace
 

Îndrumar de viață duhovnicească de la Părintele Proclu ‒ „Pe cât binecuvântezi pe cineva, pe atât te luminezi”

Când vine tulburarea, şi-mi vine în gând să ocărăsc pe fratele meu, eu să-i spun gândului: „Am să-i spun, dar nu acum, nu azi. Am să-i spun mâine”. Pe cât vorbeşti de bine, blagosloveşti pe cineva, pe atât te luminezi; pe cât mă tulbur, pe-atâta mă întunec...

Răzbunarea este prima victorie a diavolului asupra noastră – din scrisorile Sfântului Tihon, Episcopul Zadonskului

„Să ții minte că răzbunarea este prima victorie a diavolului asupra noastră. Diavolul nu se bucură pentru nici un lucru așa mult, decât pentru o inimă ce hrănește în lăuntrul ei răul. Deoarece acela care ține minte răul nu primește iertare de la Dumnezeu, fiindcă nici el la rândul lui nu iartă.” (Sfântul Tihon, Episcopul Zadonskului)

Cine a putut vedea lumina taborică?

Am mai văzut o dată această lumină, mult mai târziu, când eram în închisoare. Dumnezeu mi-a trimis-o spre învăţare, dar inima şi mintea mea n-au putut cuprinde sensul şi am pierdut-o cu totul.

Recâștigă-ți inima de copil!

Copiii nu cunosc răul, vulgaritatea și mizeria care pătrund în inima adulților, a celor care nu au putut să își păstreze măcar parțial puritatea inimii. Doar această puritate poate dărui pacea adevărată, bucuria și fericirea.

Testamentul Mitropolitului Anastasie Crimca (de la 1610)

„Mărturisim cu această scrisoare a noastră că dacă se va întâmpla cu moartea noastră, în oricare timpuri, vreo nevoie sfintei mănăstiri, pe oricine va alege Dumnezeu să fie stăpânul Ţării Moldovei, dacă s-ar atinge careva dintre domnitori, ctitori, boieri sau din neamul nostru, să închine Sfântului Munte sau Ierusalimului sau să schimbe pe călugării Ţării Moldovei sau să pună egumeni dintr-o mănăstire străină; să aveţi, cum am spus mai sus, sfânta mănăstire în toate în pace şi netulburată în veci.”

Cei ce rabdă se înaripează şi se înalţă, ca vulturii

Aşa este orânduit de Dumnezeu, ca fiecare om să aibă în viaţa aceasta o cruce, adică o durere sufletească, pe care trebuie s-o poarte cu blândeţe, căci din laşitate şi nerăbdare nu iese nici un folos. Şi, de vreme ce şi drepţii au avut în viaţa aceasta multe necazuri, noi, păcătoşii, cu atât mai mult trebuie să le răbdăm pe toate. (Sfântul Antonie)

Banul stăpânește lumea - și totuși, multe nu sunt de vânzare

Cu banii poţi cumpăra mâncare, dar nu și pofta de mâncare. Poţi cumpăra perne moi, dar nu şi somnul. Poţi cumpăra medicamente, dar nu şi sănătate. Poţi cumpăra multe cărţi, nu însă şi minte. Poţi câştiga mulţi prieteni, nu însă și credinţa și prietenia lor statornică. Poţi cumpăra multe desfătări, nu însă şi fericire adevărată. Poţi cumpăra cu bani multe desfătări şi lucruri lumeşti, dar nu poţi cumpăra cu ei fericirea cea adevărată și mântuirea sufletului tău.

Numai aproape de Dumnezeu sufletul îşi află odihnă

Oamenii care le dau pe toate lui Dumnezeu şi se dăruiesc chiar şi pe ei înşişi, se adăpostesc sub cupola cea mare a lui Dumnezeu şi sunt apăraţi de Pronia Sa dumnezeiască. Atunci devin fii ai lui Dumnezeu şi pot ajuta mai mult lumea cea nefericită prin rugăciunile lor. 

În fiecare clipă Îl supărăm pe Dumnezeu ‒ gândul de la care începe smerenia

Să ai întotdeauna pe Dumnezeu înaintea ochilor şi, orice vrei să faci, să ai mărturie din Sfânta Scriptură şi de la Sfinţii Părinţi. Să păzim cu scumpătate învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi poruncile date nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi, cu darul Lui, nădăjduim că ne vom mântui şi în veşnica odihnă ne vom sălăşlui.

Să primim insultele celorlalţi fără să ne tulburăm

Să primim insultele celorlalţi fără să ne tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate nouă. O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş al lui Dumnezeu.

Pagini