În Duminica Ortodoxiei, Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ II din municipiul Vaslui. La slujbă au participat numeroşi credincioşi din parohie, dar şi autorităţile locale şi judeţene. În cuvântul de învăţătură adresat cu acest prilej, Preasfinţia Sa a explicat ce presupune cu adevărat Ortodoxia: „Ortodoxia este un mod de viaţă, nu este teorie, nu este ideologie. Ortodoxia nu este o religie. Tot ceea ce este religie instituţionalizează. Ortodoxia este un mod de viaţă, se reflectă în tot ceea ce facem. Este o credinţă vie, autentică, dreaptă trăire a Dumnezeului adevărat. Ea este personală, vădeşte o relaţie personală a noastră cu Dumnezeu. În Ortodoxie nu avem tendinţa de a vedea totul sub lupa aceasta a raţiunii, să diseminăm tot ceea ce înseamnă actul acesta al credinţei noastre ortodoxe. Ea trebuie mai întâi trăită şi apoi mărturisită. Poţi să dai mărturie despre lucruri pe care nu le cunoşti, însă acea mărturisire nu este autentică, nu se validează. Mărturisirea autentică se validează prin trăire, să existe o consonanţă între ceea ce spui tu şi ceea ce faci, să nu fie o ruptură între acestea“. Pornind de la dialogul expus în Evanghelia zilei, dintre Filip şi Nathanael, ierarhul Huşilor a explicat ce presupune întâlnirea omului cu Dumnezeu: „Ortodoxia înseamnă vedere şi întâlnire personală cu Dumnezeu. Dacă vrei să înţelegi cine este Hristos, trebuie să vezi, să experimentezi, să te întâlneşti cu El. Este ceea ce facem noi în fiecare Liturghie, iar întâlnirea maximală este Sfânta Împărtăşanie. Dacă noi Îl slujim pe Dumnezeu fără vicleşug, sufletul nostru devine cer în care se aşază Domnul. Or, Dumnezeu nu poate să vină într-un suflet care nu se roagă. De aceea, Ortodoxia mai înseamnă şi rugăciune“. Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ este atestată documentar printr-un hrisov al domnitorului Miron Barnovschi Movilă, la 30 iulie 1628. În anul 1859, mica bisericuţă din lemn a ars într-un incendiu, astfel că este reconstruită din piatră de către marele boier filantrop vasluian Neculai Hagi Chiriac. După ce acesta moare, lucrarea va fi continuată de către nepotul său Dimitrie Castroian, care finalizează construcţia în anul 1860. De-a lungul vremurilor, a fost afectată de numeroasele cutremure, ultima reabilitare fiind întreprinsă după 1990 şi a fost încununată prin slujba Sfinţirii, săvârşită în primăvara anului 2013.