O mărturie despre trecerea la Domnul a părintelui Placide Deseille

10 Ianuarie 2018 22:17 Ortodoxia în lume
 

Mâna Părintelui a început să se răcească, dar dragostea sa a rămas să ne încălzească veşnic inimile. Amintirile mi-au împresurat gândul: îndemnul său la rugăciune şi citirea din cărţile duhovniceşti şi Sfânta Scriptură, zâmbetul părintelui de fiecare dată când intrăm în chilia sa, felul cum orice problemă o transforma într-o rugăciune către Dumnezeu.

Iubiţi păstori de suflete şi dragi prieteni de pretutindeni,

Vă mulţumesc pentru purtarea în rugăciune a Părintelui nostru iubit. Sunt sigură că Părintele a simţit astfel dragostea românilor de pretutindeni.

Părintele a plecat dintre noi duminică, 7 ianuarie, pe la ora 13.45. Domnul a rânduit să ajung cu o jumătate de oră înainte la spital, să-l găsesc încă în viaţă, să-i sărut mâna caldă cu o mireasmă deosebit de frumoasă. Icoana Maicii Domnului era în braţele Părintelui, cu alte două iconiţe mici, a Sfântului Nectarie şi a Măicuţei Domnului din Sfântul Munte. Părinţii i-au citit rugăciunile de ieşire a sufletului pe la ora 13.30, apoi am trecut iar fiecare să mai luăm o binecuvântare, în tăcere, cu ochii înlăcrimaţi de apropierea de un om sfânt şi de despărţirea iminentă. M-am aşezat apoi lângă Părinte şi i-am luat mâna stângă în mâinile mele, cu fruntea atingându-i mâna şi metania atât de folosită, parcă sfinţită de rugăciunea Părintelui. Eram tare bucuroasă să fiu atât de aproape. Îi auzeam încă respiraţia înceată, lină, senină. Îl auzeam pe Părintele Cassien, care îl ţinea de mâna dreaptă, murmurând printre lacrimi „nu vom putea niciodată să vă mulţumim, niciodată”, „câte aţi făcut pentru noi”, şi iar spunând „mergeţi în pace în Împărăţie”, „meritaţi să fiţi acolo”, „meritaţi din plin”. Îmi auzeam şi eu inima spunându-i Părintelui ce mult îl iubeam şi îmi părea atât de rău că era prima dată când o făceam. Cred, totuşi, că mi-a auzit ultimul gând. Apoi au urmat câteva respiraţii mai sacadate, ca şi când Părintele plângea, apoi nu s-a mai auzit nimic, era linişte, multă linişte...

Mâna Părintelui a început să se răcească, dar dragostea sa a rămas să ne încălzească veşnic inimile. Amintirile mi-au împresurat gândul: îndemnul său la rugăciune şi citirea din cărţile duhovniceşti şi Sfânta Scriptură, zâmbetul părintelui de fiecare dată când intram în chilia sa, modelul său de smerenie, preocuparea sa pentru fiecare dintre noi, puternica sa rugăciune care vindeca, mângâia, soluţiona problemele cele mai grele, pacea cu care plecam mereu de la mănăstire, felul cum orice problemă o transforma într-o rugăciune către Dumnezeu, entuziasmul cu care vorbea despre români, şi parcă auzeam rugăciunea care îi plăcea mult Părintelui: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru Măicuţa Domnului, miluieşte-ne pe noi”.

Am ridicat privirea spre geam, surprinsă de lumina de afară. Norii se retrăseseră şi cerul era senin, soarele apăruse de după nori parcă special ca să vadă şi el naşterea la Ceruri a unui om sfânt, într-o zi în care în Sfântul Munte se serba Naşterea Domnului, iar pe calendarul nou eram în bucuria Învierii, a Botezului Domnului şi a Sfântului Ioan Botezătorul, atât de drag Părintelui. Cerul şi pământul erau acolo, ca la o taină mare, iar oamenii din atâtea colţuri ale lumii îl purtau pe Părinte în rugăciunile lor.

Tot o taină mare era şi dragostea pe care o avea Părintele faţă de români. Părintele spunea că, dacă n-ar fi fost regimul comunist în România, ar fi dorit să fie într-o mănăstire de la noi. Când a împlinit 90 de ani, Părintele a ţinut un mic discurs şi ne-a vorbit despre dragostea lui faţă de români, spunând că rolul românilor aici e să convertească Occidentul la Ortodoxie. Aşa să vă ajute Bunul Dumnezeu să fiţi împlinitori ai dorinţei Părintelui Placide!

Înmormântarea va avea loc joi, 11 ianuarie. Programul acestei zile va fi următorul:

00.00 - 05.00 Citire din Psaltire

05.00 - 07.30 Utrenia urmată de Sfânta Liturghie

10.00  Slujba înmormântării

Cei care vor veni cu maşina vor fi obligaţi să o lase la “St. Laurent-en-Royans”, urmând să fie luaţi de nişte „navete” care îi vor duce la mănăstire. Se aşteaptă peste 400 de persoane, deci ar fi imposibil să fie parcate toate maşinile lângă mănăstire. Excepţie pentru episcopi, preoţi, monahi şi monahii.

Cei care nu pot să vină, să fie liniştiţi aşa cum Părintele dorea să fie liniştită şi mântuită întreaga creaţie. Cred că Părintele va auzi rugăciunea şi gândul celor care sunt la distanţă şi le va trimite o binecuvântare plină de dragoste. Încercaţi şi vedeţi!

Doamne, odihneşte-l cu Sfinţii pe robul Tău, Părintele Placide, care Te-a iubit mult pe Tine şi pe fiecare om pe care l-a întâlnit în viaţa sa, care a urmat în toate voia Ta, care a trăit pentru Ortodoxie, care a renunţat la toate ca să-Ţi urmeze Ţie!

Să ne fie şi nouă exemplu de vieţuire!

Cu drag din munţi,

Elena Mihaela Barbu

Ultimele din categorie