Păcatul înjurăturilor
Copilul vorbind gângav, când înjură părea atât de amuzant, încât producea râsete celor care-l ascultau.
Asistam cândva la un fapt deosebit de grav. Nişte părinţi foarte tineri se amuzau de copilaşul lor care avea 4 ani, şi pe care îl învăţaseră să dea diavolului, să înjure. Copilul vorbind gângav, când înjura părea atât de amuzant, încât producea râsete celor care-l ascultau. Câtă iresponsabilitate la acei părinţi! În loc să-l înveţe pe copil a se feri să pomenească numele satanei, deoarece numele satanei este cel mai nociv nume, ei dimpotrivă, indirect şi involuntar, îi faceau cel mai mare rău copilului. De asemenea am observat acest obicei rău la foarte mulţi oameni: să înjure, să dea diavolului orice lucru, să dea diavolului casa, masa, animalele, copiii, hainele, gospodăria, tot ce le apare în faţă. Dând diavolului pe cineva sau ceva, tu îi doreşti răul. În loc să zici să fie al lui Dumnezeu lucrul respectiv, adică să aibă parte de Dumnezeu, tu însuți îl închini satanei.
O foarte mare iresponsabilitate există la cei care înjură și pomenesc numele satanei!
(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor, Editura Albedo, 2005, p. 66)
Îndrumările către preoți ale Cuviosului David Bătrânul
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro