Mintea noastră, chiar, ne întinde curse: această călăuză nu rareori se abate de la cale, trăgând după sine în rătăcire întreaga noastră viață. Ne întinde curse inima noastră, plecându-se să împlinească propriile sale imbolduri, depărtându-se de plinirea voii lui Dumnezeu. Ne întinde curse păcatul, atât păcatul sădit în noi prin cădere, cât și păcatul ce lucrează asupra noastră din smintelile ce ne împresoară de pretutindeni. Ne întinde curse lumea, care slujește deșertăciunii și stricăciunii, care se străduiește să îi plece pe toți spre această slujire, întrebuințând atât lingușirile, cât și prigoana. Ne întind curse vrăjmașii –duhurile căzute; ne întind curse oamenii stăpâniți de ele, înrobiți lor. Adeseori, chiar prietenii ne întind curse, cu voie sau fără voie.

Domnul ne-a poruncit să priveghem neîncetat asupra noastră, călindu-ne în fapta bună, îngrădindu-ne de păcat prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin credință, prin smerenie.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2000, p. 40)