Pacea şi liniştea sunt o mare răsplată, dar, aşa cum ostaşii primesc răsplată pentru vitejie şi vărsarea sângelui, aşa şi noi - ostaşii duhovniceşti - trebuie mai întâi să îndurăm multele ispite şi necazuri cu smerenie, să ne învinuim pe noi înşine, nu pe ceilalţi şi, micşorând (astfel) patimile noastre, adică biruindu-le, cel mai mult biruind mândria şi îngâmfarea, mânia, iuţimea şi celelalte, ne vom învrednici şi de acest dar - de pacea sufletească.

Noi căutăm liniştea, dar ea nu ne este de folos. Liniştea se dobândeşte prin cruce şi prin lăsarea în voia lui Dumnezeu şi, atât timp cât suntem luptaţi de patimi şi ne înarmăm slab împotriva lor, liniştea este cu neputinţă a o dobândi.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 143)