Dragostea obștii Mănăstirii Văratec pentru Cuvioasa Maică Safta, marcată de frumusețea viețuirii sale, de dăruirea totală pentru Hristos și aproapele, precum și de ocrotirea așezământului prin rugăciuni și danii, s-a reflectat în slujba parastasului, oficiată cu rugăciuni pentru ea, pentru soțul său și pentru înaintașii din neamul Brâncovenilor.

La 168 de ani de la trecerea la Domnul, ostenelile și binefacerile Schimonahiei Safta Brâncoveanu în slujba bolnavilor rămân vii în memoria comunității monahale, constituind un model și o sursă de inspirație duhovnicească.

Cunoscută pentru generozitatea sa, Schimonahia Elisabeta Safta Brâncoveanu a sprijinit numeroase mănăstiri și biserici din țară, a purtat grijă de oamenii nevoiași, a oferit ajutor celor care i l-au cerut și s-a îngrijit de parastasele și pomenirile pentru soțul ei și pentru neamul său. A administrat cu minuțiozitate și responsabilitate moșiile primite, plătite cu prețul jertfei Martirilor Brâncoveni, de care era deplin conștientă.

Păstrătoare a numelui și faptelor Brâncovenilor, a susținut cu fermitate valorile Ortodoxiei, opunând rezistență expansiunii catolicismului în perioada fanariotă. A oferit danii numeroaselor mănăstiri din Grecia și Ierusalim, în timpul ocupației otomane, asemenea domnitorilor Principatelor Române.

Viața sa a fost o „epistolă a tăcerii”, exemplu de milostenie și de împlinire a cuvântului Evangheliei: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi-ați dat să beau, străin am fost și M-ați primit, gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav am fost și M-ați cercetat...” (Matei 25, 34).