Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, joi, 11 iulie 2019, la Mănăstirea Ciolpani din Protopopiatul Buhuși a fost săvârșită slujba Parastasului pentru arhimandritul Emilian Panait, la împlinirea a 40 de zile de la mutarea sa la ceruri. Pomenirea a fost precedată de Sfânta Liturghie, sub protia arhimandritului Pimen Costea, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Au mai participat părintele Vasile Cozma, protopop de Buhuşi, preoți din Protopopiatul Buhuși și din celelalte protopopiate, obștea Mănăstirii Ciolpani condusă de stavrofora Lucia Chirvase și credincioși din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. La finalul slujbei Parastasului Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de mângâiere obștii Mănăstirii Ciolpani și celor prezenți, apoi a recitat un poem legat de viața și activitatea părintelui Emilian. Acest poem a fost scris special de către ierarh la împlinirea celor 40 de zile de când duhovnicul aşezării monahale de la Cioplani s-a mutat la ceruri şi sintetizează principalele învățături ortodoxe despre nemurirea sufletului. După slujba Parastasului, a fost săvârșită în biserica Mănăstirii Ciolpani, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, rânduiala ridicării Panaghiei pentru cei răposați, după care stavrofora Lucia Chirvase a evocat aspecte importante ale învățăturii și activității părintelui Emilian. La final, a avut loc o agapă creștină pentru pomenirea părintelui Emilian.

Arhimandritul Emilian Panait, date biografice

Arhimandritul Emilian Panait s-a născut pe 28 aprilie 1929, în comuna Piscu, judeţul Galaţi, fiind al şaselea dintre cei 11 copii ai părinţilor Anton şi Vasâlchia. Între anii 1936 şi 1943 urmează şcoala primară în comuna natală, iar între anii 1943 şi 1947 este elev la Arsenalul Marinei Regale din Galaţi. Pe 2 iunie 1949 este închinoviat ca frate la Mănăstirea Bogdana, judeţul Bacău, iar între anii 1950-1952 este elev al Seminarului Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Pe 9 martie 1951 este tuns în monahism pe seama Mănăstirii Bogdana, primind numele Emilian şi având ca naş de călugărie pe arhimandritul Benedict Ghiuş. Între 1952-1956 este paraclisier al Catedralei Arhiepiscopale din Roman, iar între 1956-1961 vieţuieşte la Mănăstirea Nechit, judeţul Neamţ. Pe 5 ianuarie 1958 este hirotonit diacon de Episcopul Romanului, Teofil Herineanu, iar pe 6 ianuarie 1958 este hirotonit preot de acelaşi ierarh. În perioada aprilie 1958-octombrie 1958 este preot paroh la Parohia Bălăneasa, judeţul Bacău, iar pe 12 ianuarie 1961 suportă rigorile Decretului 410/1959. Între 1961-1972 se stabileşte la Roznov împreună cu protosinghelul Nicodim Manea, iar între 1972-1974 este preot slujitor şi duhovnic al Mănăstirii Agapia-Neamţ. Între 1974-1977 este preot paroh la Măldăreşti-Protopopiatul Bacău, iar între anii 1975-1979 urmează cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Între 1977-1982 este preot slujitor şi duhovnic al Mănăstirii Sihastru - Vrancea, iar între 1982-1987 este mare ecleziarh al Mănăstirii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi. În anul 1987 este numit stareţ al Mănăstirii Runc-Bacău, iar în 1991 începe lucrările de construcţie la Mănăstirea Ciolpani şi întemeiază obştea de călugăriţe a acesteia. În anul 1997 organizează şi coordonează târnosirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Emilian de Durostorum” din incinta Mănăstirii Ciolpani, oficiată de IPS Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, pe atunci Episcop al Romanului.