Părintele Arsenie (Vasile-Alin) Pohrib este, începând cu data de 15 iulie, doctor al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, domeniul Vechiul Testament.

Conducătorul ştiinţific al tezei a fost pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, iar comisia de doctorat a avut următoarea componenţă: preşedinte – arhim. prof. univ. dr. Teofil (Cristian) Tia, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, referenţi – diac. conf. univ. dr. Alexandru Mihăilă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, pr. conf. univ. dr. Daniel Buda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

„Prin contactul cu suflarea de viață, omul a devenit chip al lui Dumnezeu”

În cadrul prezentării publice, candidatul a subliniat obiectivul cercetării: „Plecând de la textul biblic din Facere 2, 7, fundamental pentru antropologia creștină, obiectivul lucrării de doctorat este lămurirea, pe cât posibil, a problemei identității suflării de viață, element de dezacord în exegeza patristică, nedeplin lămurit și tratat. Pornind de la analiza termenilor ebraici «neșema», «nefeș» și «ruah», dar și, dată fiind paralela cu textul din Ioan 20, 22, a conceptului de «πνεῦμα» și pe baza mai multor mărturii exegetice din mediul iudaic și din cel creștin, lectura pnevmatologică a acestui text a fost privilegiată înaintea oricărei alte exegeze. Cartea «Înțelepciunea lui Solomon» sau scrierile lui Filon al Alexandriei stau mărturie despre o interpretare pnevmatologică a suflării de viață, cristalizată astfel înainte de creștinism, deci nu concepută doar ca o consecință a pnevmatologiei creștine. Aceasta a ajuns să fie o lectură constantă pentru lumea creștină, dar cel care a introdus o ruptură a fost Sfântul Irineu de Lyon, care refuza lectura pnevmatologică a acestui text, discreditată în ochii săi de către gnostici. Antropologia nu poate fi tratată cu adevărat, cel puțin din perspectivă teologică, fără raportare la Dumnezeu. Prin actul insuflării, omul se împărtășește de viața lui Dumnezeu, intră în comuniune cu El și nu poate fi conceput, în calitatea sa de persoană, fără această raportare constantă la Creatorul său. Insuflarea din Facere 2, 7 presupune o lucrare a Duhului Sfânt. Mai mult, prin contactul cu suflarea de viață, omul a devenit chip al lui Dumnezeu, iar această legătură este una fundamentală pentru înțelegerea vocației omului”.

La finalul şedinţei, membrii comisiei au acordat părintelui Arsenie titlul de Doctor în Teologie, cu calificativul „Magna cum laude”. Evenimentul academic s-a încheiat cu jurământul de credinţă şi de fidelitate faţă de Biserica strămoşească, depus de noul doctor în Teologie, ceremonie ce a avut loc în capela facultății.

Lucrarea de doctorat „«Suflarea de viață» (ebr. חַיִּים נִשְׁמַת) (Fac 2,7), element de antropologie veterotestamentară” însumează un număr de 214 de pagini, din care textul efectiv ocupă 183 de pagini, autorul utilizând un număr de 811 de note infrapaginale. Acestora li se adaugă bibliografia, care însumează 353 titluri – ediții ale Sfintei Scripturi, lucrări de referință (dicționare, enciclopedii, concordanţe, lexicoane etc.), opere patristice, comentarii biblice, lucrări şi studii specializate pe temă. Materialul este dispus în cinci capitole, precedate de o „Introducere” (pp. 7-27) și urmate de „Concluzii” (pp. 184-191).

Părintele protosinghel Arsenie Pohrib este slujitor la Catedrala mitropolitană din Iași și secretar la Cabinetul mitropolitan. Absolvent al Seminarului Teologic din Iași, a urmat cursurile Institutului Teologic „Saint Serge” din Paris, iar masteratul la „Saint Serge” și la École Pratique des Hautes Études-Sorbona, Paris.