Arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor: "De ceva timp, cu toţii ştim de boala grea a părintelui Justin Pârvu. În ciuda oboselii şi a vârstei, părintele Justin îşi jertfea întreaga odihnă trupească şi sufletească pentru a asculta necazul celor mulţi. Rugăciunea pentru sănătatea părintelui Justin a fost primită de Dumnezeu. Plecarea părintelui este un semn al milostivirii lui Dumnezeu. Părintele se va odihni acolo unde se odihnesc cei care L-au slujit pe Dumnezeu. Duhovnicul de la Petru Vodă a apucat să-şi aşeze cele de grijă pentru mănăstire, încredinţându-i Înalt Preasfinţitului Teofan gândul său pentru cele două aşezări monahale de care s-a îngrijit. Părintele Justin Pârvu şi-a exprimat totodată nădejdea că mănăstirile Petru Vodă şi Paltin vor propăşi în continuare spre înmulţirea binelui şi spre o mărturie adevărată a lucrării lui Dumnezeu în rândul celor ce Îl caută pe El. În aceste zile, mulţi oameni îşi vor lua rămas bun de la părintele Justin. În ziua înmormântării arhmandritului Justin (n.r. joi, 20 iunie) consider că incinta Mănăstirii Petru Vodă va fi mult prea mică pentru cei care vor dori să se roage cu inimă smerită pentru părintele".

"Pe chipul lui citeam semnele suferinţei"

Arhim. Luca Diaconu, exarh zonă Neamţ: "L-am cunoscut pe părintele Justin Pârvu la Mănăstirea Bistriţa pe când eram copil, iar apoi în timpul seminarului şi al facultăţii. Ne-a rămas imaginea părintelui care stătea de vorbă cu creştinii de dimineaţă până seara, cu o răbdare uimitoare. Principala lui virtute a fost aceea de a se jertfi pentru credincioşii ortodocşi. S-a jertfit pe sine şi nu renunţa la programul său. Stătea la dispoziţia credincioşilor o zi întreagă. Venea la trapeză doar după ora 15:00 şi mânca odată pe zi mâncare monahală, ca un sihastru. După ce stătea la masă, se retrăgea pentru puţină vreme la chilia care era separată puţin de încăperea unde îi primea pe credincioşi. Avea ca zi de slujire liturgică lunea. De asemenea, avea harul de a începe ziua liturgică duminică după-amiază, când făcea Paraclisul Maicii Domnului. Aceasta era o mare bucurie a Preacuvioşiei Sale. Noi, care eram mai mici, simţeam această bucurie, întrucât slujea Paraclisul Maicii Domnului cu o râvnă specială. I-am sesizat râvna şi în ceea ce priveşte pomelnicele credincioşilor. Era foarte atent faţă de aceste pomelnice şi adesea ne sfătuia să le rânduim cum se cuvine. Părintele Justin nu ne-a vorbit de viaţa Preacuvioşiei Sale, însă pe chipul lui citeam semnele suferinţei. Nu predica aproape niciodată pe vremea când era la Mănăstirea Bistriţa. Părintele predica mult mai mult prin viaţa sa şi prin sfaturile duhovniceşti concrete pe care le dădea fiecăruia. După sfintele slujbe, se plimba în jurul bisericii împreună cu părintele Ioanichie Bălan. Părintele Ioanichie Bălan avea obiceiul de a-şi face pravila în jurul ctitoriei voievodale de la Bistriţa, întrucât o ştia pe de rost. Discuţiile dintre părintele Justin şi părintele Ioanichie se lungeau de multe ori, iar noi ne foloseam foarte mult de ele. Părintele Justin rămâne model de duhovnic, care s-a jertfit precum arde o lumânare curată".

Cuvânt de învăţătură şi de nădejde de la părintele Justin

Protos. Hariton Negrea, directorul Centrului "Sfântul Daniil Sihastrul" - Durău: "Părintele Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, a fost cel care mi-a oferit primele învăţături duhovniceşti pe calea monahală. A fost un duhovnic de mare excepţie pentru că a fost mereu preocupat de viaţa monahală. Pe timpul unei săptămâni, părintele ne spovedea de trei ori şi avea grijă să ne împărtăşim cu Sfintele Taine. De asemenea, participam la Sfânta Liturghie la miezul nopţii, astfel încât să avem o viaţă de asceză. Părintele Justin a fost mâna lui Dumnezeu pentru monahi şi creştini. A avut mult optimism şi a oferit multă nădejde oamenilor încercaţi de greutăţi atât din România, cât şi din alte ţări. Ne-a învăţat să fim adevăraţi patrioţi, să ne ţinem tradiţia naţională a ţării şi să ne rugăm pentru conducătorii noştri. Părintele Justin Pârvu a oferit mereu cuvânt de învăţătură şi de nădejde tuturor. Întotdeauna a avut în vedere să ne iubim ca fraţii, să promovăm tot binele şi tot ce ţine de prosperitatea ţării noastre".