Numeroși pelerini și credincioși din județul Neamț și nu numai au ajuns în aceste zile și la Văratec, veche vatră monahală întemeiată de ucenicul Sfântului Paisie Velicicovski, pentru a lua parte la slujbele prilejuite de triada hramurilor așezământului: 15 august – Adormirea Maicii Domnului, 16 august – pomenirea Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec, iar pe 17 august – cinstirea Sfântului Gheorghe Pelerinul, ale cărui sfinte moaște se află spre închinare în pridvorul bisericii mănăstirii. Aceste zile de bucurie duhovnicească au fost împlinite și de vestea canonizării ucenicelor Sfântului Iosif, Cuvioasele Nazaria și Olimpiada, hotărâre luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din 1 iulie 2025.

În cuvântarea sa rostită după citirea textului din Sfânta Evanghelie de la Luca, cap. 6: 17-23, Părintele Episcop-vicar le-a vorbit celor de față despre felul cum Sfântul Iosif a lucrat în viața sa pacea și bucuria, făcând din Mănăstirea Văratec o școală a rugăciunii:

Nimic nu este mai presus în viața noastră decât a aduce pacea și blândețea pe care Dumnezeu vrea să le lucreze în lume. Mănăstirea este școală în care învățăm rugăciunea. Învățăm să ne asumăm ceea ce sfinții părinți au trăit. Învățăm să câștigăm din trăirea și experiența lor, dar mănăstirea trebuie să devină și un loc al păcii. În mod deosebit, cei ce am ales să trăim în mănăstire, maici, părinți, frați și surori, suntem chemați să cultivăm această pace, să facem lucrul nostru cu hărnicie și cu nevoință, dar să păzim pacea și negraba. Să facem lucrul nostru cu bunăvoință și cu înțelegere, iar atunci ne împlinim rostul în mănăstire. Tot la fel și credinciosul, să-și înceapă ziua așa cum învață Biserica: „Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi”. Dacă primul gând de dimineață va fi acesta, să ne păzim fără de păcat, fără să apăsăm pe aproapele nostru: pe soție, pe copil, pe vecin, pe cel cu care sunt coleg, Domnul ne va da pricepere ca să pot duce această zi fără de păcat și ne dă totodată această pace.

Cuviosul Iosif aceasta a învățat, aceasta a trăit, aceasta a propovăduit, și de aceea mănăstirea a crescut, a înflorit. Și în zilele noastre vedem că s-au restaurat cele două biserici, care au avut ca piatră de temelie pusă credința și truda Cuviosului Iosif, cel care a ridicat biserica din zid și biserica din lemn. Se înnoiesc aceseta și cu efortul înnoirii lor se înnoiesc și sufletele noastre. Maica stareță a trudit și are grijă, pe de o parte, de armonia din obște, pe de altă parte să poată să păstreze această moștenire a Cuviosului Iosif, a Cuvioaselor Olimpiada și Nazaria, să le păstreze înnoite și să le sporească, pentru că o moștenire bogată ne îndatorează să trăim adânc, să înțelegem rostul acestei moșteniri, să mulțumim pentru ea.

După ziua de hram, în general, îi pomenim pe ctitori rugându-ne pentru ei ca să le lase Dumnezeu păcatele, greșelile lor. La Mănăstirea Văratec, iată, nu ne mai rugăm noi pentru ctitori, ci le cerem lor să se roage pentru noi, ca Dumnul să ne dea pricepere să trăim fără de păcat, să lase păcatele și greșelile noastre câte vor fi fost și să ne dea înțelepciunea să nu le mai facem. Pentru că în aceasta se împlinește, încă de aici, o fericire a Domnului pe care o grăiește: „Fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el”.

Ne rugăm ca pentru rugăciunile ctitorilor acestei mănăstiri, pentru rugăciunile sfinților știuți și neștiuți care au viețuit aici, să aflăm și noi har, să ne bucurăm de zilele vieții noastre, să fim mulțumitori, pentru ca în mulțumirea și unirea noastră unii cu alții, preoți, călugări și credincioși, să se împlinească și la noi cuvântul Psalmistului David care spune că: „Acolo unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac”.

După momentul Vohodului Mare, diac. prof. Diogene Mihăilă a primit Taina Preoției pe seama paraclisului Centrului rezidențial pentru bătrâni „Cuvioasa Nazaria”.

La final, cei prezenți au primit binecuvântarea ierarhului și au luat parte la agapa oferită de obște.

Mâine, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe Pelerinul, va fi oficiată Sfânta Liturghie în altarul de vară al mănăstirii, iar cei care sosesc la Văratec vor avea ocazia să se închine la raclele celor doi ocrotitori ai așezământului monahal.

Sfântul Iosif a ctitorit mănăstirea de la Văratec, împreună cu ucenicele sale, Nazaria şi Olimpiada

Cuviosul Părinte s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, dintr-o familie de oameni evlavioşi, trăitori ai credinţei ortodoxe. Râvnind vieţii îmbunătăţite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Iosif a cercetat mănăstirile Moldovei şi, văzând viaţa duhovnicească a multor nevoitori, a urmat pilda lor. Acesta a cunoscut viaţa monahală din tinereţe, alegând să devină ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe când se afla la Mănăstirea Dragomirna. Ca ucenic, el s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza minţii, înfrânarea, postirea, privegherile şi rugăciunea minţii. După anul 1785, cu povăţuirea Stareţului Paisie şi cu binecuvântarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună bazele Mănăstirii Văratec, împreună cu maica Olimpiada, iar mai apoi şi maica Nazaria, ucenicele sale duhovniceşti de la Schitul Durău.

Sfântul Iosif este cel dintâi duhovnic al aşezării călugăreşti de la Văratec şi, în acelaşi timp, unul dintre ctitorii acestei mănăstiri. Cunoscând purtarea sa şi rolul activ pe care l-a îndeplinit la Văratec, Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei l-a preţuit pentru sfinţenia vieţii sale şi faptele bune ce le săvârşea. Ca ucenic al Sfântului Paisie, Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii noastre şi înnoitor al vieţii monahale în obştea de la Văratec şi împrejurimi. Împreună cu stareţele din vremea sa, a pus temelia bunelor rânduieli cu privire la slujbele bisericeşti, la lucrul de obşte şi chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mână şi rugăciunea cea de toată vremea. La Mănăstirea Văratec a devenit ctitor al celor două biserici de la începutul mănăstirii, al celei din lemn (1785) şi apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Din mărturiile monahiilor de la Văratec se ştie că duhovnicescul părinte a dus o viaţă aspră, cu nevoinţe călugăreşti, iubind pe Dumnezeu şi oameni, rugăciunea şi cărţile. 

În ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, s-a luat hotărârea de a canoniza a nouă sfinți nemțeni, la propunerea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Printre cei nouă sfinți s-a aflat și Cuviosul Iosif de la Văratec, a cărui zi de pomenire a fost aleasă data de 16 august. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc la 5 iunie 2008, la Mănăstirea Neamț iar proclamarea locală a canonizării a avut loc pe data de 16 august 2008.