Numeroși credincioși din zona Botoșaniului și-au început săptămâna cu binecuvântarea lui Dumnezeu cel în Treime lăudat, participând la hramul Mănăstirii Guranda. Dimpreună cu Mitropolitul Moldovei și Bucovinei au mai slujit părintele arhim. Ioan Harpa, starețul Mănăstirii Popăuți și exarh de Botoșani, părintele arhim. Teodosie Pleșca, starețul Mănăstirii Zosin, părintele arhim. Ghedeon Huțanașu, starețul Mănăstirii Sihăstria Voronei, părintele arhim. Calinic Chirvase, starețul Mănăstirii Coșula, precum și clerici din parohiile protopopiatului Botoșani.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a afirmat în cuvântul rostit după citirea Sfintei Evanghelii că legătura omului cu Dumnezeu se întemeiază prin primirea Sfintei Treimi în inima fiecărui creștin:

A fi în legătură cu Dumnezeu înseamnă a te așeza în fața Preasfintei Treimi, a o cinsti nu numai cu mărturisirea acestei învățături, ci prin primirea Sfintei Treimi în inima ta, a te adânci în ea, a încerca să trăiești în ritmul viețuirii Preasfintei Treimi și a mărturisi, pe de o parte învățătura despre Preasfânta Treime, iar pe de altă parte, sfințirea prezenței ei în viața ta. Să ne ajute Dumnezeu ca în viața de parohie și în viața de mănăstire să avem cât mai multă prezență a Cerului, cât mai multă deschidere a noastră spre zorii Împărăției Cerurilor ca arvună a deplinătății Împărăției Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh.

După slujba de hram, Părintele Mitropolit a vizitat câteva comunități din Protopopiatul Iași I: Parohia „Sfinții Voievozi” Bădărăi, filia „Sfântul Ioan Botezătorul” din localitatea Tabăra Nouă, comuna Bivolari și Parohia „Sfântul Nicolae” Ciulinești, comuna Probota.

Scurt istoric

Întemeiat imediat după război, în 1945, de către maica Teodora Voloșincu (devenită apoi și stareța mănăstirii) așezământul monahal a fost la început închinat memoriei eroilor neamului. Decretul 410/1959 a avut și în acest caz urmări nefaste în existența mănăstirii, astfel încât, treptat, viețuitoarele au fost alungate, iar mănăstirea distrusă complet. După Revoluția din 1989, stareța Teodora, cu ajutorul unor fonduri din diferite colecte, a reușit să ridice din nou mănăstirea, construind în timp record mai întâi biserica, sfințită în 1991, și un ansamblu de chilii modeste. În 2012 a fost nevoie ca locașul de cult să fie demolat din temelie, iar începând cu luna iunie, au fost demarate lucrările de rezidire a noii biserici, pe același amplasament, tot din cărămidă și cu pridvor deschis, dar mult mai trainică și mai frumos proporționată, în stil moldovenesc. În prezent își duc viața de obște un număr de 15 viețuitoare, având în fruntea lor ca stareță, din 2007, pe Stavrofora Gabriela Turicianu. Trei dintre monahii fac parte dintre viețuitoarele de la prima mănăstire, revenite în obște după revoluție.

Vă invităm să accesați și:

(Video) IPS Teofan: „Omul este destinat să gândească treimic”

(Video) Mănăstirea Guranda și-a celebrat hramul: sărbătoarea Preasfintei Treimi