Numeroși credincioși veniți din zona Neamțului au sosit în această dimineață la Văratec, pentru a participa la slujbele oficiate cu ocazia resfințirii bisericii închinate Înaintemergătorului Domnului, din cadrul ansamblului monahal.

Programul a început ieri, 29 noiembrie, cu slujba Privegherii în cinstea Ocrotitorul României. Vecernia, Litia și Utrenia au fost săvârșite în biserica mare a mănăstirii. Astăzi, de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, a avut loc, începând cu ora 8.30, slujba de resfințire a bisericii cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. După ce ierarhul a sfințit zidurile exterioare cu Sfântul și Marele Mir, cei prezenți s-au îndreptat spre Sfântul Altar, unde a avut loc binecuvântarea și pecetluirea Sfintei Mese.

În continuare, clericii, obștea monahală și credincioșii au mers în procesiune până la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, pentru a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a prezentat câteva căi prin care omul îl poate descoperi pe Dumnezeu:

Noi, oamenii, avem prin Sfânta Biserică multe căi prin care îl descoperim pe Hristos Domnul: Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, sfintele slujbe ale Bisericii, Sfânta Spovedanie, Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășire cu Sfintele Taine, actele de milostenie, actele de binefacere, sunt de asemenea căi prin care ne apropiem de Dumnezeu. Zidind și restaurând o biserică, ctitorind ceva bun pentru ceilalți, citind o carte, nașterea unui copil sau calea aleasă a mănăstirii, sunt alte căi prin care ne apropiem de Domnul Hristos. Calea, însă, care le cuprinde pe toate și arată direcția cea mai clară, prin care îl descoperim pe Mântuitorul, este cugetarea smerită, virtutea smereniei.

La final, stavrofora Iosefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec, a rostit un gând de recunoștință către cei care au sprijinit restaurarea și împodobirea sfântului locaș, târnosit astăzi: 

De faptul că s-au realizat atâtea lucrări frumoase, suntem încredințate că se datorează rugăciunilor înălțate înaintea scaunului Preasfintei Treimi, de către Preacurata Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria, și de către sfinții noștri ocrotitori, Iosif de la Văratec și Gheorghe Pelerinul, care s-au împletit cu rugăciunile smeritelor noastre maici. Se vede că toate aceste rugăciuni au fost ascultate, pentru că Preamilostivul Dumnezeu ne-a ajutat să depășim și să uităm toate obstacolele și necazurile întâmpinate.

În semn de mulțumire pentru grija față de obște și de locașurile de cult, maica stareță a primit Crucea „Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv”. Aceeași distincție au primit-o și cei care s-au îngrijit de reabilitarea bisericii și au susținut lucrările de restaurare și înfrumusețare.

Istoricul bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”

Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a fost construită din lemn în anul 1817, în cimitirul vechi al mănăstirii, aflat la o distanță de aproximativ 150 m. sud-est de Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, pe o culme joasă. Acest locaș de cult s-a realizat prin osârdia maicii Olimpiada, fondatoarea mănăstirii.

Biserica de cimitir a fost refăcută din piatră în anul 1844, după cum atestă o inscripție aflată pe zidul vestic, în timpul stăreției maicii Eufrosina Lazu. Referitor la construirea bisericii, în pomelnicul lăcașului de cult sunt precizate următoarele: „Fondatorii sfintei biserici au fost mai întâi sfinția sa schimonahia Eufrosina Lazu, stareța sfintei mănăstiri Văratec. Și în al doilea, cu ajutorul soborului și altor făcători de bine”. Ea a suferit unele adăugiri în jurul anului 1880.

Biserica are plan dreptunghiular, având atașat un pridvor în colțul sud-vestic și un diaconicon în colțul de sud-est. Deasupra pridvorului se află turnul-clopotniță din lemn având deasupra o turlă tot din lemn. Pe acoperișul lăcașului de cult se află trei turle înalte, din lemn.

Interiorul este compartimentat în pridvor, pronaos, naos și altar. Pronaosul este separat de naos printr-o arcadă masivă, iar absidele laterale sunt scobite în grosimea zidurilor. Pereții interiori ai locașului de cult și icoanele din catapeteasmă au fost pictați în 1880 de zugravii T. Ioan și D. Iliescu, aceeași care au pictat în 1882 și pereții Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

În apropierea zidului sudic al bisericii se află mormântul poetei Veronica Micle (1850-1889). Acesta este singurul mormânt rămas din vechiul cimitir al mănăstirii, după ce osemintele din celelalte morminte au fost deshumate și depuse în osuarul de sub altarul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

Vă invităm să accesați și: