În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a explicat înțelesurile textului scripturistic, subliniind importanța înmulțirii darurilor în folosul semenilor.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că darurile sunt oferite după puterea fiecărui om, însă toate trebuie să servească binelui semenilor în mod complementar.

„Evanghelia Duminicii a 16-a după Rusalii cheamă pe toți la înmulțirea talanților sau a ca­li­tăților proprii. Această înmulțire a talan­ților se face pentru a simți bucuria pe care le-o dăruiește Hristos Domnul celor harnici și darnici. Pilda talanților se referă nu numai la viața duhovnicească, ci și la cea umană în general, la bucuria de a fi roditor și de a dezvolta sau cultiva propriile calități și a le pune în slujba semenilor. În mod deosebit, remarcăm faptul că Dumnezeu diferențiază darurile. Nu dăruiește tuturor oamenilor același număr de talanți, ci unora mai mulți și altora mai puțini, ceea ce înseamnă că Dumnezeu cunoaște puterea fiecăruia dintre oameni de a înmulți talanții. În același timp, dorește ca oamenii să conlucreze și să ajute din proprie inițiativă pe cei care au nevoie de ajutorul lor. Cu alte cuvinte, în viața oamenilor darurile sau talentele sunt distribuite și diversificate. Complementaritatea darurilor este o bază solidă pentru organizarea cooperării și solida­rității între oameni, dar și pentru a fi apreciată bogăția talentelor deosebite dăruite oamenilor de Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat faptul că orice dar oferit presupune o responsabilitate din partea celui care îl primește, privind înmulțirea sa în folosul semenilor.

„Evanghelia de astăzi ne mai învață că primirea darurilor este însoțită de responsabilitate față de ele. Darurile sau talentele distribuite în mod diferit ca număr, fel și intensitate sunt purtătoare de bucurie, dar și de responsabilitate. Dacă darurile primite de un om prin nașterea sa după trup sau prin nașterea sa după Duh, adică la Botez, au fost înmulțite prin efort personal, ele aduc bucurie. Însă, dacă darurile primite de fiecare om nu sunt înmulțite prin efort creator liber, ele implică responsabilitate, deoarece aceste daruri sunt primite de la Dumnezeu, nu hotărâte de voința proprie a omului care le-a primit. Darurile sunt oferite de Dumnezeu oamenilor spre a fi cultivate și înmulțite în folosul celor mulți, adică al comunității umane. Prin urmare, cei ce nu înmulțesc darurile primite de la Dumnezeu Dăruitorul vor pierde lumina și bucuria comuniunii cu El, după cum ne spune Evanghelia: «Iar pe sluga netrebnică aruncați-o în întunericul cel mai din afară», care înseamnă starea de tristețe, de lipsă a luminii și a bucuriei comuniunii omului cu Dumnezeu”, a remarcat Patriarhul României.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat apoi faptul că răsplata pentru toți cei care înmulțesc talanții după principiul proporțio­nalității este plinătatea bucuriei comuniunii cu Dăruitorul.

„Remarcăm, totodată, că cei care au înmulțit talanții i-au înmulțit proporţional cu ceea ce au pri­mit. Cel care a primit cinci a câștigat încă cinci, cel care a primit doi a înmulțit talanții și a ajuns să aibă patru, adică a dublat. Totul a fost proporțional, dar acest principiu al propor­ționalității este răsplătit cu plinătatea bucuriei comuniunii cu Dumnezeu. Venirea după o vreme îndelungată a Stăpânului talanților ca să facă socoteală cu slujitorii Săi înseamnă evaluarea de către Dreptul Judecător a libertății omului privind înmulțirea sau neînmulțirea darurilor primite. Cu alte cuvinte, darurile nu sunt date pen­tru ca omul să se laude cu ele, ci să le înmul­țească prin punerea lor în folosul celor mulți, a celor care au nevoie de ajutorul semenilor. De aceea spune: «Intră întru bucuria domnului tău!» Aceasta ne arată că darurile trebuie cultivate și înmulțite pentru a spori comuniunea între oameni și binele comunității. Astfel, principiul proporționalității la înmulțirea darurilor primite este combinat în Evanghelie cu principiul plinătății în retri­buția pentru osteneală. Prin urmare, ajunge la bucuria deplinătății rodirii, atât cel ce a primit mai puțin, cât și cel ce a primit mai mult, întrucât cel care a primit mai mult era îndatorat să ofere mai mult. Așadar, responsabilitatea omului crește în raport cu darurile primite. De aceea, nu trebuie ca oamenii mai puțin talentați să-i invidieze pe semenii mai talentați, pentru că aceștia au și o îndatorire mai mare decât cei care au talente mai puține. În această privință, Domnul Iisus Hristos ne învață că există trepte diferite de responsabilitate, potrivit cu talentul primit și cu slujirea încredințată. Aceasta se referă în general la cei cărora li s-a încredințat grija pentru alții, nu doar pentru ei, adică celor care au o responsabilitate pentru comunitate. Acestora li se cere mai mult. Așadar, prima învă­țătură pe care o primim în Evanghelia de astăzi este aceea a dreptății lui Dumnezeu și a înțelepciunii Lui, deoarece Dumnezeu nu cere omului ceea ce el nu poate face, ci cere ca fiecare om să înmul­țească talanții proporțional cu numărul lor. Însă, Dumnezeu Se bucură de hărnicia fiecărui om dacă aceasta este totală, adică fără umbră de lene și de viclenie. De aceea, și celor care au primit mai puțini talanți le spune același lucru”, a evidențiat Preafericirea Sa.