În omilia rostită la Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că sărbătoarea „Întâmpinării” sau a „Prezentării” Domnului la Templu amintește momentul crucial în care se încheie o perioadă de așteptare, de pregătire a poporului ales.

Acum, Dreptul Simeon și Prorocița Ana, reprezentanții „generațiilor de evrei care, în mod activ, cu speranță, cu credință, cu ascultarea și împlinirea poruncilor lui Dumnezeu așteptau venirea lui Mesia”, văd cu ochii trupului pe Dumnezeu cel Nevăzut care s-a făcut văzut prin întrupare și a devenit Prunc, Om, văd pe „Dumnezeu-Copilul”.

„Nu era o vedenie. Era o întâlnire concretă, reală. Dreptul Simeon a purtat pe brațele sale Trupul lui Dumnezeu Fiul cel Veșnic care s-a făcut Om”, a semnalat Patriarhul Daniel duminică, 2 februarie 2020.

Preafericirea Sa a explicat că însăși tradiția evreilor de a închina la Templu pruncii de parte bărbătească era bazată pe așteptarea lui Mântuitorului.

„Părinții închinau copiii de parte bărbătească Domnului cu speranța aceasta că printr-unul din acești copii va binecuvânta Dumnezeu poporul și va veni Mesia”.

Acum slobozește pe robul tău, Stăpâne

Revenind la Dreptul Simeon și la cuvintele pe care acesta le-a rostit, Patriarhul Daniel a insistat asupra „dezlegării” sau „slobozirii” bătrânului căruia i se făgăduise că nu va vedea moartea până nu-l va vedea pe Dumnezeu întrupat.

„El cere dezlegarea, eliberarea sau slobozirea din neputințele bătrâneților pentru că s-a împlinit făgăduința” de a vedea cu ochii săi trupești „mântuirea”. Ce înseamnă «mântuirea»? Înseamnă unirea omului cu Dumnezeu pentru ca omul muritor să primească viață veșnică de la Dumnezeu cel nemuritor. Iisus Însuși are un nume care vestește prin el însuși identitatea Sa”, a continuat Patriarhul amintind că „Yeshua” în limba ebraică înseamnă „Dumnezeu mântuiește”.

Deci, Simeon a primit în brațe pe Pruncul numit „Dumnezeu mântuiește” care aduce lumină „tuturor popoarelor” și este „slavă” a Israelului vechi dar și a Israelului Nou-Biserica, a explicat Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh a semnalat și un fapt prezent în Acatistul Întâmpinării Domnului, anume că atunci când Dreptul Simeon a spus „Acum slobozește pe robul tău, Stăpâne” nu s-a referit doar la faptul că el acum poate să moară liniștit ci că „moartea lui va fi trecere la viața veșnică.

„Această «slobozire» a lui din viața pământească înseamnă o «trecere» a lui la viața veșnică, eternă sau cerească. Dreptul Simeon trece de la bătrânețe la veșnica fericire în odihna și iubirea lui Dumnezeu”.

Patriarhul României a făcut referire și la semnificațiile sărbătorii care ne privesc în mod direct, personal, pentru că „întâlnirea cu Dumnezeu presupune o pregătire duhovnicească”.

Patriarhul a explicat celor prezenţi în Catedrala Patriarhală faptul că Întâmpinarea Domnului ne „cheamă să Îl întâmpinăm şi noi pe Hristos” şi a evidenţiat că putem să primim pe Domnul şi să ne împărtăşim de prezenţa Lui prin post, rugăciune, prin ascultarea și împlinirea cuvintelor Lui.

Cei prezenți la slujbă în Catedrala Patriarhală au primit iconițe cu reprezentarea Întâmpinării Domnului la Templul din Ierusalim și pachete cu anafură. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” la slujba Utreniei și de Corala „Nicolae Lungu” la Sfânta Liturghie.

Sursa: basilica.ro