Preafericirea Sa a spus că „momentelele de ridicare spirituală din păcat a tânărului risipitor sunt, de fapt, treptele pocăinţei fiecărui om care doreşte să-şi schimbe viaţa, să se împace cu Dumnezeu cu semenii, şi cu el însuşi”.

Preafericirea Sa a evidenţiat importanţa pocăinţei în viaţa credincioşilor şi a subliniat că evanghelia citită în această duminică „ne arată că sufletul înviază din moartea spirituală prin pocăinţă”.

Pilda are un rol pedagogic excepţional, a spus Patriarhul: „Biserica a rânduit citirea acestei pilde pentru a arăta importanţa pocăinţei în viaţa omului, pocăinţa ca mod de ridicare a omului din păcat, de împăcare cu Dumnezeu şi revenire la vocaţia lui sfântă de a dobândi sfinţenia şi viaţa veşnică”.

Atunci când omul se pocăieşte sau îşi vine în fire – cum se menţionează în textul evanghelic, Dumnezeu îi acordă clemenţă, iertare şi aleargă în întâmpinarea lui. Acest exemplu este descris în Pilda fiului risipitor prin atitudinea plină de bucurie duhovnicească a tatălui care îşi copleşeşte fiul reîntors la casa părintească cu numeroase daruri.

„Ce înseamnă aceste gesturi ale tatălui? Înseamnă preţuirea pe care o are Dumnezeu faţă de pocăinţa omului păcătos. Şi când omul păcătos se hotărăşte să se întoarcă la Dumnezeu, spune Sf. Evanghelie, mare bucurie se face în Ceruri. Şi Dumnezeu se bucură de această întoarcere şi iese în întâmpinarea celui care se pocăieşte, aleargă spre el pentru a-i dărui iertarea”.

Patriarhul României a explicat semnificaţia darurilor pe care Fiul risipitor le-a primit de la Tatăl său.

„Haina cea dintâi (Luca 15, 22) ne arată legătura dintre botezul în apă şi botezul lacrimilor sau al pocăinţei. Inelul pus în mâna fiului risipitor pocăit, reîntors acasă, înseamnă reînfierea prin har a omului înstrăinat de Dumnezeu prin păcat, înseamnă reintrarea omului păcătos, dar pocăit în iubirea neschimbată, neîntreruptă a lui Dumnezeu, pentru că inelul are o continuitate. Iar încălţămintea nouă înseamnă ajutorul harului lui Dumnezeu care vine odată cu iertarea păcatelor, pentru ca omul să poată păşi peste spinii ispitelor. Viţelul înjunghiat înseamnă Taina Sfintei Împărtăşanii, care este arvuna bucuriei din Împărăţia cerurilor, arvuna bucuriei învierii şi a vieţii veşnice”, a spus Patriarhul României.

Însă atitudinea fiului cel mare a fost într-o totală opoziţie faţă de gesturile tatălui. El nu s-a arătat iertător faţă de fratele lui care şi-a venit în fire.

„Fiul cel mare, harnic şi ascultător, nu are aceeaşi iubire milostivă, iertătoare, ca şi tatăl său. El reprezintă uneori pe credincioşii evlavioşi împlinitori ai poruncilor lui Dumnezeu, dar adesea foarte critici la adresa celor păcătoşi pe care mai mult îi judecă decât îi ajută să se îndrepte”.

În acest sens, Patriarhul a precizat că, astfel, pericopa de astăzi „nu este doar evanghelia iertării fiului risipitor, ci şi evanghelia îmblânzirii fiului virtuos, dar neiertător” care ne prezintă ca exemplu „iubirea milostivă a lui Dumnezeu, fără măsură, o iubire milostivă care copleşeşte dreptatea Lui”.

Preafericirea Sa a explicat că „după dreptate, fiul risipitor trebuia pedepsit, potrivit pagubelor pe care le-a produs prin risipirea averilor primite de la tatăl său”.

„Însă, iubirea milostivă a lui Dumnezeu a copleşit dreptatea lui pentru că sufletul unui om păcătos care se pocăieşte are o valoare infinită. De aceea, Dumnezeu Tatăl nu pune pe acelaşi plan bunurile materiale risipite şi valoarea eternă şi unicată a fiecărui suflet care se întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă. Ci consideră că valoarea sufletului se întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă este o valoare mai presus de orice valoare limită şi trecătoare din lumea aceasta”.

Preafericirea Sa a îndemnat să acordăm atenţie pregătirii pentru Postul Mare.

„Pe lângă rugăciunea smerită, pocăinţa sinceră trebuia apoi completată cu milostenia şi cu postul şi astefel vom înainta spre bucuria învierii Domnului nostru Iisus Hristos spre slava Preasfintei Treimei”.

Sursa: basilica.ro