Preafericirea Sa a explicat, în contextul evangheliei vindecării slăbănogului, faptul că atunci când aducem o persoană la Biserică, în casa lui Hristos, îndeplinim o faptă bună, pentru că îi facilităm aceluia vindecarea duhovnicească.

„Este o fapte bună, o faptă de ajutorare, de ridicare, de înnobilare a celui care este umilit de suferinţă şi păcat. Prin iertarea de păcate, prin vindecarea sufletului şi a trupului, omul recâştigă demnitatea de fiu al lui Dumnezeu după har”, a spus Patriarhul Daniel făcând referire la vindecarea slăbănogului din evanghelie.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat patru învăţături principale pe care le putem învăţa din textul evangheliei:

• Deşi nu întotdeauna, uneori boala este o consecinţă a păcatului;
• Pentru iertarea unui păcătos şi pentru vindecarea unui bolnav contează foarte mult credinţa celor milostivi care îl aduc pe omul bolnav la Hristos;
• Mântuitorul Iisus Hristos este duhovnicul şi doctorul desăvârşit;
• Suntem îndemnaţi la fapte bune şi, mai ales, să îi ajutăm pe oameni să primească iertare de păcate şi vindecare de boli pentru a se bucura de mântuirea care vine de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Hristos – doctor şi duhovnic desăvârşit

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a făcut referire la vindecarea paraliticului adus de cei patru prieteni şi a precizat că acest episod biblic ni-L prezintă pe Hristos ca „duhovnic şi doctor desăvârşit”, „care vindecă mai întâi sufletul de boala păcatului şi apoi trupul de paralizie”.

„Domnul Iisus Hristos înţelege că între boala acestui om şi păcatele săvârşite de el este o legătură. Însă El nu spune ce păcate a săvârşit acest om, când, cum şi în ce împrejurări. El nu divulgă viaţa secretă, tainică a omului bolnav, pentru că nu doreşte să-i diminueze demnitatea în faţa comunităţii, ci apreciază faptul că acest om păcătos şi bolnav este adus la El spre vindecare. Iisus nu judecă pe nimeni înainte de a-l ajuta, mai ales când omul se pocăieşte şi vine la Hristos ca să primească iertare şi vindecare”.

Deodată cu iertarea păcatelor, a spus Patriarhul, „Hristos dăruieşte omului libertatea de a se mişca, libertatea de a fi reintegrat în comunitate, libertatea de a fi om printre oameni”.

„Fiule, iertate îţi sunt păcatele”

Preafericirea Sa a semnalat un alt aspect important, şi anume că Hristos îl numeşte pe cel vindecat cu apelativul de fiu, iar acest lucru s-a întâmplat destul de rar. În mod asemănător I s-a adresat femeii cu scurgere de sânge şi credinţă puternică.

„Când Iisus foloseşte cuvântul fiu sau fiică înseamnă că a citit tainic în sufletul celui bolnav şi a mărturisit public că omul respectiv are credinţă, şi anume credinţa că numai Iisus îl poate vindeca”.

Patriarhul a explicat că Hristos l-a numit fiu pe slăbănogul vindecat, deoarece acela a venit cu credinţă şi smerenie să primească vindecare.

„Această demnitate de a-l numi fiu pe acest om păcătos smerit prin suferinţă multă este un dar de la Dumnezeu prin care se vede iubirea milostivă a Tatălui Ceresc lucrătoare în Mântuitorul Iisus Hristos”.

Prietenii slăbănogului, Biserica slujitoare

Patriarhul Daniel a subliniat că cei patru prieteni care l-au adus pe slăbănog înaintea lui Hristos pentru a fi vindecat reprezintă „Biserica slujitoare şi rugătoare”.

„Ei pot fi astăzi înţeleşi ca toţi cei care au grijă de bolnavi la casele lor sau în spitale: membri ai familiei, vecini, prieteni, cunoscuţi, medici, asistenţi medicali, precum şi toţi cei care ajută pe cel bolnav să vină la Hristos, adică duhovnicii care spovedesc”.

Sfântul Grigorie Palama: om al rugăciunii

Patriarhul României a vorbit şi despre Sfântul Grigorie Palama, în cinstea căruia este închinată duminica a doua din Postul Mare. L-a numit „un om al rugăciunii, un om al nevoinţelor”, cu o „cultură teologică foarte bogată şi foarte temeinică”.

„El i-a apărat pe călugării isihaşti care aveau experienţa rugăciunii neîncetate şi care au fost învredniciţi prin harul lui Dumnezeu să vadă încă din viaţa aceasta pământească slava Împărăţiei cerurilor, adică lumina necreată neapusă pe care au văzut-o Sfinţii Apostoli Petru, Iacov şi Ioan pe Muntele Tabor, când Iisus S-a schimbat la Faţă, cu câteva zile înainte de răstignirea Sa”, a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce duminica a doua din Postul Mare este dedicată Sfântului Grigorie Palama. „Pentru a sublinia că dreapta credinţă, prăznuită în prima duminică din Postul Mare, deschide cerurile”, a spus Preafericirea Sa.

În ceea ce priveşte dreapta credinţă, Patriarhul a subliniat că aceasta nu este una teoretică „ci este o relaţie cu Dumnezeu Cel viu, Cel plin de iubire şi plin de slavă, Cel smerit şi slăvit, Cel care ne pregăteşte loc în Împărăţia cerurilor”.

„Schimbarea la Faţă a Domnului a avut loc cu puţin timp înainte de răstignirea Sa pe Cruce. Acum însă, Duminica a doua din Postul Mare, a Sfântului Grigorie Palama, care este teologul luminii Schimbării la Faţă a Domnului, are loc cu o săptămână înainte de Duminica Sfintei Cruci. Astfel, ni se arată că Mântuitorul Iisus Hristos, când S-a schimbat la Faţă, a vrut să arate Ucenicilor că atunci când Îl vor vedea pe Cruce desfigurat de suferinţă, să se întărească în credinţă, pentru că El este Domnul slavei Cel transfigurat întru slavă pe Muntele Taborului.”