„Iar îngerul, răspunzând a zis femeilor: Nu vă temeți că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici căci S-a sculat precum a zis.“ (Matei 28, 5-6)

Iubiți credincioși și credincioase,

Hristos a Înviat!

Precum ne-am adunat astăzi cu toții în Biserica Dumnezeului cel viu, ca să ascultăm glasul Evangheliei care ne încredințează că Iisus Hristos a Înviat, tot așa ascultau și femeile mironosițe glasul îngerului care le spunea ca „Iisus cel Răstignit s-a sculat precum a zis" mai înainte. Vestea învierii Domnului Hristos este mărturisită asadar dintru început și are ca temelie descoperirea dumnezeiască în persoana Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Întrupat.

În această perspectivă, Iisus Hristos pe de o parte ne-a descoperit nouă pe Tatăl și ne-a arătat că suntem fii ai Tatălui ceresc. Aceasta se împlinește atunci când i se administrează omului Taina Sfântului Botez, și astfel omul devine fiu al lui Dumnezeu după Har și între Hristos și credincios se stabilește o relație de comuniune, care este o relație vie, personală și actuală. Pe de altă parte, Hristos Domnul ne arată în timpul activității Sale pe pământ ca noi trebuie să ne asemănăm cu El înaintea Tatălui și pentru aceasta El însuși este Fiul cel Unul Născut al Tatălui, care a venit să ne mântuiască și să ne lumineze calea spre Împărăția lui Dumnezeu. Această cale are un urcuș continuu spre culmile înalte ale virtuților creștine, pe care ni le descoperă Domnul; El ne arată "că iubirea de Dumnezeu este cea dintâi și cea mai mare poruncă" (Mt. 22, 35-29). Și "pentru că am primit porunca să iubim pe Dumnezeu, avem împlântată și puterea iubirii, iar dovada acestui lucru nu există în afară de om, ci fiecare poate s-o învețe de la sine însuși și în sine însuși. Căci noi din natură suntem doritori de ceea ce este bun și frumos, chiar dacă de cele mai multe ori fiecăruia îi pare bun și frumos altceva;... cu totul de neexprimat și de nedescris sunt luminile frumuseții dumnezeiești" zice Sfântul Vasile cel Mare.

Cea de a doua poruncă, este "iubirea aproapelui". Însuși Hristos Domnul ne învață cum să iubim pe cei de lângă noi. El din iubire față de om a săturat pe cei flămânzi și însetați, a adus bucurie celor întristați și mângâiere celor îndurerați, a dat binecuvântarea și pacea Sa lumii întregi; "slăbiciunile noastre le-a luat asupra Sa și bolile noastre le-a purtat și a fost rănit pentru noi, ca prin rănile Lui să ne vindecăm noi" (Isaia 53,15). El ne-a răscumpărat din blestem, suferind judecata cea nedreaptă, batjocura, chinurile și răstignirea pe Cruce - cea mai necinstită moarte, pentru a ne readuce pe noi oamenii la viața cea veșnică. Pentru aceasta cântăm în slujba Sfintelor și mântuitoarelor Patimi: " Întinsu-Ți-ai palmele și ai împreunat cele depărtate de demult; iar cu înfășurarea giulgiului, Mântuitorule și cu mormântul ai deslegat pe cei legați, care strigau: Nu este Sfânt, fără numai Tu Doamne;" căci " ziua de azi, mai înainte a închipuit-o cu taină marele Moise zicând: și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea, că aceasta este Sâmbăta cea binecuvântată; aceasta este ziua odihnei, în care s-a odihnit de toate lucrările Sale, Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, prin rânduiala morții, după trup odihnindu-Se. Și la ceea ce era iarăși întorcându-Se, prin Înviere, ne-a dăruit viața veșnică, ca un bun și iubitor de oameni".

Cugatând și noi împreună cu psalmistul David, ne întrebăm: cu ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? (Ps. 115,3). Ca sa răspundem, vom asculta pe Marele Vasile Arhiepiscopul Cezareii Capadociei care zice:" El este insă atât de bun încât nu cere nici o răsplătire, ci se îndestulează numai dacă este iubit pentru cele ce a dat" (3), pentru aceasta iubiți frați, se cuvine să începem să purtăm grijă de sufletele noastre; să ne întristăm pentru deșertăciunea vieții noastre de mai înainte; să luptăm pentru fapte bune în viitor și să nu rămânem în lâncezeală sau să amânăm pentru viitor începerea faptelor bune. Fiindcă astfel vom fi găsiți nepregătiți de Cel care cere sufletele noastre." Acum este timpul potrivit, acum este ziua mântuirii"zice și Sfântul Apostol Pavel în epistola sa (2 Cor. 6,2), căci acesta este veacul pocăinței iar acela al răsplătirii, acesta al răbdării, acela al mângâierii. Acum Dumnezeu este ajutător celor care se întorc din calea cea rea, atunci va fi cercetător înfricoșător și de neînșelat al faptelor, al cuvintelor și al gândurilor omenești. Acum ne bucurăm de îndelunga răbdare a Lui, atunci vom cunoaște judecata Lui cea dreaptă, adică atunci când vom învia, unii spre pedeapsă veșnică, iar alții spre viață veșnică". Aceste adevăruri le mărturisește și Sfântul Apostol Pavel care zice: „ dacă credem că Iisus a înviat, tot așa credem că Dumnezeu pe cei adormiți întru Iisus îi va aduce împreună cu El" ( I Tes. 4, 13-14).

Iubiți frati creștini,

Aceasta este credința noastră, că Hristos a Înviat din morți ca să nimicească păcatul și să ne învieze și pe noi prin eliberarea de sub osânda morții.
Aceasta este și mărturisirea noastră pe care o facem cu credință și iubire față de Hristos Domnul în toată viața noastră. Iar anul acesta, 2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la propunerea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, a hotărât să îl închinăm în semn de omagiu pentru toți Sfinții marturisitori și martiri ai Bisericii care au murit prigoniți pentru Crezul ortodox ca - Anul comemorativ al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești. Aceștia au urmat pilda vieții Învățătorului, mărturisind fără teamă, cu bucurie și credință că El este" Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii, și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui, și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a cărui împărăție nu va avea sfârșit...".

Cu smerenie, sfinții au căutat în viața lor sfințenia, bunătatea, blândețea și iubirea pe care le-a avut El, ascultând de cuvântul pe care îl zice ucenicilor înainte de Patimile și Moartea Sa: "căci pildă v-am dat, ca precum v-am făcut Eu, și voi să faceți" (In. 13,15). Noi cei de astăzi, sprijiniți pe credința aceasta, mărturisim că Iisus Hristos nu a fost înghițit de moarte ci a înviat și intră în comuniune cu fiecare dintre noi, pentru că sfințenia lui Hristos nu este numai un model care ne stă inainte, ci se revarsă întru noi și ne sfințește, ne spală de păcate prin intermediul Sfintelor Taine cu care ne împărtașim în Biserică. Prin rugăciune și faptele cele bune fiecare creștin întărește această legătură cu Hristos cel Înviat din morți în cadrul comunității creștine și asa se înalță în sfințenie, primește un chip nou, transfigurat și înduhovnicit. Acest raport dintre Hristos cel Înviat și Biserică rămâne în veci pentru că Hristos a venit ca să mântuiască și să înnoiască lumea întreagă. În Hristos și în Biserică noi am devenit poporul lui Dumnezeu; trebuie doar să ne angajăm cu credință puternică în lupta contra păcatului, având în ajutor harul dumnezeiesc. Și fiindcă purtăm numele de creștini, Sfântul Atanasie cel Mare ne îndeamnă "să învățăm că Hristos cel răstignit e Domnul Slavei ( I Cor. 1,24), și puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. 1,24), iar dacă cineva se indoiește că e și Dumnezeu, să se rușineze de Toma, care a pipăit pe Cel răstignit și a spus că El e Domnul și Dumnezeul lui (In. 20, 28). Și să se teamă de Domnul, Care după ce a spălat picioarele ucenicilor a zis: Voi Mă numiți pe Mine Domnul și Învățătorul și bine faceți, căci sunt" (In. 13,13). Căci în trupul în care aflându-Se, a spălat picioarele, în acela ne-a ridicat păcatele pe lemn (IPetru 2, 24); în același trup a fost mărturisit ca stăpân al creației de soarele care și-a retras razele și de pământul care se cutremura și de pietrele care se despicau și de mulțimile care-L recunoșteau pe Cel răstignit că e cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. El S-a răstignit pe Cruce și după Înviere, vedem slava Lui, slavă ca a Unuia Născut din Tatăl, plin de Har și de adevăr (In. 1, 14)".

Iubiți fii duhovnicești,

Păstrați cu sfințenie harul ce vi s-a dat și nu permiteți ca el să devină ceva obișnuit în viața voastră. Acesta este tezaurul nostru cel de mare preț, este credința ortodoxă în Învierea Domnului pe care o mărturisim cu lumânarea aprinsă în mână; acest mărgăritar neprețuit nu trebuie sa îl măsurați cu măsura omenească. Nu vă așteptați ca el să pară logic sau pe înțelesul celor care nu sunt capabili să pătrundă nimic din ceea ce depășește omenescul sau celor ce cred că îl pot avea altfel decât îl arată propovăduirea Sfintei Biserici Ortodoxe dintotdeauna. Să nu uităm că noi suntem "aluatul care dospește toată framântătura" și să ne mângâiem cu cuvintele Domnului Hristos care zice: "Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția" ( Lc. 12,32). Pentru aceasta, în calitate de părinte duhovnicesc, îndreptăm rugăciunile noastre pentru toți creștinii ortodocși din Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeelande, ca toți întăriți în credință și în lupta cu păcatul să nu uităm niciodată că Hristos ne îndeamnă mereu zicându-ne: "Îndrăzniți! Eu am biruit lumea." (In. 16,33).

La acest praznic al Învierii Domnului vă transmitem tuturor urări de pace și sănătate, ajutor în familia voastră și în toată lucrarea cea de folos împreună cu salutul pascal:

"Hristos a Înviat!"

Bucurați-vă dar cu bucurie mare pentru că Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Al vostru către Domnul rugător,

† M I H A I L

Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande