(In. 10, 11) Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.

De dragul turmei sale Păstorul a fost sacrificat ca şi cum noi am fi nişte oi. El nu a refuzat moartea și nu a nimicit pe ucigaşii Săi aşa cum avea puterea să facă, căci Pătimirea nu i-a fost impusă cu forţa. El şi-a pus viaţa pentru oile Sale din propria lui voie liberă. Putere am să o pun şi putere am să o iau înapoi spune El. Prin Pătimirea Sa el a făcut îndreptare din patimile noastre rele, prim moartea Sa El a vindecat moartea noastră, prin mormântul Lui el a jefuit mormântul nostru și prin piroanele care I-au străpuns trupul, a distrus temeliile iadului.

Moartea a stăpânit până Hristos a murit. Mormântul a fost amar, temniţa noastră a fost indestructibilă, până când Păstorul a coborât şi a adus oilor Sale închise acolo bunele vestiri ale eliberării lor. Prezenţa Lui printre ele le-a dat făgăduinţa învierii lor şi le-a chemat la o viaţă nouă, dincolo de mormânt. Păstorul cel Bun îşi pune viaţa pentru oile Sale şi astfel caută să câştige iubirea lor.

(Vasile de Seleucia, Omilia 26.2.24, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)