Spune-mi: de-ai fi văzut pe împăratul tău pământesc, să umble desculţ pe drum, şi să fii şi tu în suita lui, nu ai fi avut-o de slavă şi laudă să-l urmezi în acelaşi chip? Aşa au făcut şi slugile Proorocului David, precum se vede în Cartea a II-a a împăraţilor, că el fugind de la Ierusalim gonit fiind de Avesalom, fiul său, umbla desculţ şi cu capul acoperit, plângând, şi astfel urmau după el toate slugile lui, ca să arate recunoştinţă către domnul lor.

Deci, dacă pentru cel pământesc ai fi făcut atât şi ai fi răbdat strâmtorare, cu bucurie pentru dragostea lui, cu atât mai mult trebuie să faci pentru Hristos împăratul cel ceresc? Pentru această pricină, cei adevăraţi si buni cunoscători robi ai Lui, când văd că Domnul nu le trimite necaz, singuri le află, chinuind trupul cu postul, cu privegheri, rugăciuni şi alte nevoinţe, ca să pătimească împreună cu Hristos, şi să sufere asemenea Lui.

Cunoaşte marea facere de bine, de eşti slugă credincioasă Domnului tău; și mulţumind, slăvește Numele Lui cel prea sfânt, care te învredniceşte să te faci următor Lui. Şi aşa ţi se vor face dulci apele necazurilor, cu lucrarea Crucii, precum s-au îndulcit apele prea amare ale Mării când Moisi a pus în ele lemnul, care însemna Cinstita şi prea Sfânta Cruce.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, pp. 185-186)