pătimire

Cripta martirică de la Niculiţel ‒ cel mai vechi şi mai bine păstrat „martirion” creştin din Peninsula Balcanică

Cripta martirică de la Niculiţel, construită din cărămidă, este împărţită în două mici încăperi supraetajate. În încăperea de sus s-au găsit patru moaşte întregi de martiri, aşezate într-o raclă comună, de lemn, după tradiţia ortodoxă cunoscută, cu mâinile pe piept şi cu capul spre apus. Toţi martirii aveau capetele tăiate, din care trei erau aşezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Pe peretele din stânga intrării se află săpată în mortar următoarea inscripţie în limba greacă: „Martirii lui Hristos”, iar pe peretele din dreapta scrie: „Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos”, având deasupra crucea monogramată (Hr).

Descoperirea moaştelor întregi ale Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel – o minune a lui Dumnezeu

Jertfa Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, împreună cu a celorlalţi 31 de mucenici de la Isaccea (Niculiţel), este una dintre cele mai mari jertfe martirice pentru Hristos din ţara noastră. Numai jertfa marelui domn şi martir Constantin Brâncoveanu, cu a celor patru fii ai săi, poate fi pe măsura sfinţilor mucenici de la Niculiţel.

Între singurătatea slăbănogului și setea samarinencei

Singurătatea nu înseamnă doar lipsa companiei, ci sentimentul părăsirii în viaţă de toţi şi de toate. A fi singur înseamnă a vedea în cel de lângă tine o lume aparte, zăvorâtă în ea însăși. Singur în viaţă – ce cumplit nonsens.

Ne aflăm în fața lui Iov ca o muscă în fața unui elefant... aceasta este diferența dintre noi

Iov a răbdat atâtea și atâtea mucenicii și la noi vine o durere cât se poate de mică, ba este de la vreun dinte, ba de la vreun alt mădular al trupului sau vreo întristare din peripețiile familiale, sau orice altceva și ne vedem pe noi înșine, dintre care cel dintâi sunt eu, că îngenunchem, că deznădăjduim, că ne pierdem nădejdea și că spunem: Gata, acum m-am pierdut.

Avem nevoie de rugăciune și discernământ pentru a nu răni și a nu fi răniți în relațiile cu oamenii

Cu mădularele lui Hristos ‒ creştinii, trebuie să ne purtăm în chip foarte prevăzător şi înţelept; trebuie să împreună-pătimim cu ei în bolile lor şi să le tăiem doar pe acelea care, nedând nici o nădejde de însănătoşire, nu fac decât să îi molipsească pe ceilalți.

Hristos, ca om, simte durerea de pe Cruce și Se întristează

Iisus Hristos era fără de păcat, cu desăvârşire, dar aceasta nu însemna că nu simţea durerea, ca om, că nu înseta şi nu înfometa ca noi toţi.

Nimeni nu s-a suit la Ceruri cu răsfăţul

Aşadar, mulţumeşte, smereşte-te, crezi, încredinţează-te voii lui Dumnezeu, roagă-te pentru cei în ale căror inimi nu este pace – şi doar în asta poţi găsi mângâiere şi vindecare.

Ce este Vohodul Mare sau ieșirea cu Cinstitele Daruri?

Această parte închipuie – după unii liturgiști – ultimul drum făcut de Domnul înainte de Pătimirile și moartea Sa, din Betania în Ierusalim, intrarea Sa triumfală în Cetatea Sfântă, unde trebuia să Se jertfească.

„Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34)

Făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac.

Suferințele cumplite ale Mântuitorului n-au fost doar cele de pe Cruce

Poate că oamenii obraznici se vor gândi: „Ce laşitate! De a cerut Tatălui ca paharul pătimirilor să Îl ocolească, dacă pentru aceste pătimiri a venit în lume?”. Din păcate, nu toţi adâncesc ceea ce a trăit Domnul în inima Sa atunci.

Pagini