pătimire

Ne aflăm în fața lui Iov ca o muscă în fața unui elefant... aceasta este diferența dintre noi

Iov a răbdat atâtea și atâtea mucenicii și la noi vine o durere cât se poate de mică, ba este de la vreun dinte, ba de la vreun alt mădular al trupului sau vreo întristare din peripețiile familiale, sau orice altceva și ne vedem pe noi înșine, dintre care cel dintâi sunt eu, că îngenunchem, că deznădăjduim, că ne pierdem nădejdea și că spunem: Gata, acum m-am pierdut.

Nimeni nu s-a suit la Ceruri cu răsfăţul

Aşadar, mulţumeşte, smereşte-te, crezi, încredinţează-te voii lui Dumnezeu, roagă-te pentru cei în ale căror inimi nu este pace – şi doar în asta poţi găsi mângâiere şi vindecare.

Ce este Vohodul Mare sau ieșirea cu Cinstitele Daruri?

Această parte închipuie – după unii liturgiști – ultimul drum făcut de Domnul înainte de Pătimirile și moartea Sa, din Betania în Ierusalim, intrarea Sa triumfală în Cetatea Sfântă, unde trebuia să Se jertfească.

Cine împarte ștergarul cu Hristos, acela ia cunună!

Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul! Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul! Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

Să înțelegem de ce ne-a fost trimis Mântuitorul

În Săptămâna Mare s-au săvârşit nişte lucruri cât se poate de mari: patimile şi moartea Dumnezeu-Omului pentru neamul omenesc. 

Săptămâna Sfintelor Pătimiri în imnele poetice ale Bisericii – Sfânta şi Marea Luni

Momente de tragică amintire, când Hristos a fost judecat, pălmuit, scuipat, părăsit de către ucenici şi apoi răstignit sunt văzute de către Biserică drept prilej de bucurie! De ce oare? Pentru că prin dureri şi răni, suliţă, moarte şi apoi Înviere, neamul omenesc s-a împăcat cu Dumnezeu, existând posibilitatea mântuirii noastre!

IPS Ioachim, despre incendiul de la Notre-Dame: „Rațiunea nu-mi dă voie să accept că a fost mistuită de flăcări coroana de spini a Mântuitorului”

Vazând cum catedrala Notre-Dame, așezată de veacuri în inima Parisului, una dintre cele mai frumoase capitale ale lumii, part en flammes, tristețea și durerea mi-au inundat sufletul.

Cripta martirică de la Niculiţel ‒ cel mai vechi şi mai bine păstrat „martirion” creştin din Peninsula Balcanică

Cripta martirică de la Niculiţel, construită din cărămidă, este împărţită în două mici încăperi supraetajate. În încăperea de sus s-au găsit patru moaşte întregi de martiri, aşezate într-o raclă comună, de lemn, după tradiţia ortodoxă cunoscută, cu mâinile pe piept şi cu capul spre apus. Toţi martirii aveau capetele tăiate, din care trei erau aşezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Pe peretele din stânga intrării se află săpată în mortar următoarea inscripţie în limba greacă: „Martirii lui Hristos”, iar pe peretele din dreapta scrie: „Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos”, având deasupra crucea monogramată (Hr).

Testul credinței ‒ exerciții de încredințare în voia lui Dumnezeu

Exersarea încredinţării în voia lui Dumnezeu este mai importantă decât toate exerciţiile de credinţă pe care le facem. În pragul fiecărei noi zile, să spui: „Fie voia Ta, Tată!” şi în pragul fiecărei nopţi să spui: „Fie voia Ta, Tată!”.

Întruparea – un act vrednic de Dumnezeu

Biserica a afirmat că Fiul lui Dumnezeu a pătimit în realitate şi nu doar în aparenţă; că Fiul S-a întrupat şi a pătimit, iar nu Tatăl; că implicarea Fiului în pătimire nu a diminuat statutul Său divin, fiindcă Întruparea a fost actul suprem al compasiunii divine şi astfel a fost foarte adecvată şi proprie lui Dumnezeu.

Pagini