„Să nu aşteptăm să fim invitaţi, după cum nici Iisus nu a fost invitat la Nain, ci El a mers la Nain pentru a consola, pentru a aduce alinare suferinţei acelei mame, zicându-i Nu mai plânge…”, a precizat Părintele Patriarh.

Prin trupul Său se dăruieşte viaţă

În cuvântul rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, Patriarhul României a explicat de ce Mântuitorul Hristos S-a atins de sicriul tânărului adormit.

„Mântuitorul Iisus Hristos are compasiune, are milă de mama îndoliată, dar în acelaşi timp are milă de tânărul care a murit prematur. Nu a ajuns la vârsta bătrâneţii şi îl ridică din moarte”.

„Sfântul Chiril al Alexandriei, care a tâlcuit Evanghelia după Luca, spune că Mântuitorul Iisus Hristos S-a atins de sicriul tânărului mort pentru a arăta că prin trupul Său se dăruieşte viaţă. Aceasta ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a înviat pe fiul văduvei din Nain şi a alinat durerea acestei femei văduve, pentru că El este Învierea şi Viaţa, aşa cum i-a spus Martei, sorei lui Lazăr. Dar şi pentru a arăta că El este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre”.

„Mântuitorul Iisus Hristos săvârşeşte învierea fiului văduvei din Nain pentru a arăta compasiune, adică iubire milostivă care suferă împreună cu cei ce suferă şi pentru a arăta că El este izvorul vieţii veşnice”.

Cultul celor adormiţi

Totodată, Mântuitorul îndeamnă la cinstirea celor adormiţi.

„Mântuitorul Iisus Hristos, apropiindu-se de sicriul copilului adormit şi oprind cortegiul funebru, ne învaţă să cinstim, să arătăm respect celor care au trecut la Domnul. Cinstirea celor care au trecut la Domnul trebuie să se facă arătând respect faţă de trupul lor, de sicriul în care se află ei, dar şi de mormântul în care sunt depuşi cei adormiţi. De aceea, în Biserica noastră avem un cult al celor adormiţi în Domnul, al celor care au trecut la viaţa veşnică, având credinţa în Iisus Hristos şi nădejdea învierii celei de obşte la sfârşitul veacurilor”.

„Acei dintre cei adormiţi în Domnul, care au avut o viaţă sfântă, şi după moarte se păstrează legătura sfinţeniei în trupurile lor, pentru că sfinţenia din sufletele lor s-a imprimat în trupurile lor. De aceea, osemintele celor sfinţi se numesc moaşte şi acestea sunt cinstite în mod deosebit, pentru că rămâne o legătură tainică între sufletul celui adormit în Domnul, care a avut o viaţă sfântă, şi trupul său din mormânt, deoarece sufletul prin har este unit cu Dumnezeu, izvorul sfinţeniei şi al vieţii veşnice. Deci, atât cinstirea morţilor, cât şi cinstirea celor care au fost recunoscuţi de Biserică drept sfinţi face parte din iubirea noastră faţă de cei care au adormit în Domnul”.

An comemorativ 2021

Patriarhul a subliniat că anul 2021 este Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor în Patriarhia Română.

„Evanghelia de astăzi este un îndemn la a fi alături de cei care sunt îndoliaţi, dar şi la cinstirea celor adormiţi în Domnul, mai ales că în anul acesta Biserica, în mod deosebit, face pomenirea celor adormiţi în Domnul şi se îngrijeşte în mod deosebit de cimitire şi de mormintele eroilor cărora le înalţă şi monumente de cinstire. Aici vedem valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor”.

„Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că mergând la cimitir aflăm multă înţelepciune: vedem că suntem trecători, dar în acelaşi timp avem speranţa învierii de obşte şi credinţa în învierea morţilor la sfârşitul veacurilor, potrivit făgăduinţei înscrise în Crezul Ortodox: Aştept învierea morţilor…”.

„Sfântul mai precizează că acum locul unde se află înmormântaţi creştinii nu se mai numeşte necropolă sau oraşul morţilor, ci se numeşte cimitir, adică dormitor, unde odihnesc cei trecuţi la Domnul întru aşteptarea învierii celei de obşte sau universale”.

„Aceasta ne îndeamnă şi mai mult să avem credinţă puternică în Învierea lui Hristos şi în învierea morţilor, dar şi să cinstim pe cei adormiţi în Domnul, pomenindu-i în rugăciunile noastre. Biserica a stabilit soroace sau intervale de timp la care sunt pomeniţi cei adormiţi în Domnul şi sunt consolate familiile celor îndureraţi”.

Tinerii să fie o bucurie pentru părinţi

Conform Preafericirii Sale, tot evanghelia Duminicii a 20-a după Rusalii evidenţiază că tinerii trebuie ajutaţi să trăiască viaţa în comuniune cu părinţii.

„Să nu se înstrăineze de părinţi, să trăiască viaţa în respect faţă de părinţi, faţă de cei din jur şi faţă de prietenii lor. Se recomandă ca tinerii să aibă prieteni credincioşi, care se roagă lui Dumnezeu pentru sănătatea şi mântuirea lor. Această Evanghelie ne arată iubirea lui Hristos faţă de tineri şi dorinţa Lui ca tinerii să fie o bucurie pentru părinţi, să fie un sprijin când ei se află la bătrâneţe, să fie o încurajare, o speranţă”.

„Să ne rugăm pentru toţi părinţii care au avut copii care au murit înainte de vreme, fie în accidente, fie din cauza bolilor. Este nevoie de multă consolare şi întărire. Unii oameni, pentru că au pierdut fiinţe dragi, părinţi sau copii, soţii sau soţi şi prieteni apropiaţi, fiindcă n-a avut cine cine să-i consoleze, să-i întărească şi să-i sfătuiască, s-au dezechilibrat psihic.  Dar, dacă în momentele de grea încercare au avut vecini sau rude sau prieteni credincioşi, au trecut mai uşor prin încercarea aceasta dureroasă a pierderii fiinţelor dragi”.

„Evanghelia aceasta este Evanghelia consolării celor îndoliaţi şi evanghelia speranţei pentru viaţa tinerilor, dar şi a îndemnului la a contribui prin rugăciune, sfatul bun şi prin fapta bună la întărirea comuniunii între părinţi şi copii şi la cinstirea celor trecuţi la Domnul”, a afirmat Patriarhul Daniel în încheierea cuvântului său.

Sursa: basilica.ro