Patriarhul a mărturisit că în această perioadă de misiune patriarhală a simţit „binecuvântarea lui Dumnezeu”, mai ales prin „lucrarea în comuniune”: „ceea ce am făcut împreună cu membrii Sfântului Sinod, ajutaţi fiind de cler şi de credincioşi, dar şi de autorităţile centrale şi locale de stat, spre binele poporului român”.

„Aceşti ani de slujire ne-au arătat că atunci când ne ascultăm reciproc şi ascultăm împreună de Hristos Domnul, rezultatul acestor ascultări smerite se transformă în lucrări vizibile şi trainice. De aceea, am constatat că lucrarea Sinodului împreună a fost şi rămâne cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu”, a apreciat Preafericirea Sa.

În cuvântul rostit miercuri în Catedrala Patriarhală, după Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum, Părintele Patriarh a prezentat efectele ridicării la rang de arhiepiscopie în anul 2009 a mai multor episcopii. „Au intensificat activitatea pastorală, misionară, edilitară, încât orice treaptă nouă ridicată în viaţă, cum spunea Nicolae Iorga, este un nou altar de jertfă”.

El a vorbit şi despre schimbările aduse de înfiinţarea, în timpul mandatului său patriarhal, de noi eparhii în străinătate.

Au arătat că Biserica trebuie să se ocupe nu numai de credincioşii care rămân în ţară, dar şi de cei care au plecat în străinătate. „Cei care sunt mai departe spaţial de noi trebuie să simtă mai multă dragoste părintească şi frăţească din partea Bisericii mame”, a afirmat Patriarhul, care a explicat că acest rol revine „ierarhilor şi clerului din afara graniţelor ţării şi celor din diaspora occidentală”.

Lucrarea desfăşurată în şcolile teologice şi cu profesorii de religie a fost descrisă ca fiind „o bucurie şi o mare binecuvântare”.

„Profesorii au fost întotdeauna dornici să transmită credinţa noii generaţii, dar în acelaşi timp şi să formeze caractere, să-i înveţe pe copii să preţuiască iubirea faţă de Dumnezeu, faţă de părinţi, învăţători şi profesori, dar şi faţă de semenii lor”.

Patriarhul a făcut referire şi la criza de sănătate cauzată de noul coronavirus şi a precizat ce putem învăţa din această experienţă.

„În mod special, s-a văzut binecuvântarea lui Dumnezeu în încercarea prin care am trecut în timpul stării de urgenţă. S-a văzut necesitatea unei pastoraţii inedite şi anume, dacă până la starea de urgenţă credincioşii veneau la biserică şi se întâlneau cu preoţii, acum preoţii au mers la casele credincioşilor mireni. Le-au dus sfintele paşti, lumina de Înviere şi ajutoare umanitare”.

„Această încercare a făcut ca preoţii să preţuiască şi mai mult prezenţa credincioşilor la biserică după ce a a trecut starea de urgenţă şi s-a permis venirea credincioşilor să participe la slujbele bisericii”, dar a condus şi la „apreciere din partea credincioşilor mireni”.

„Prin această experienţă, constatăm că adesea prin cruce vine bucuria. După ce am trecut prin încercări şi am arătat fidelitate faţă de Hristos şi Biserica Sa, simţim şi bucuria regăsirii, reîntâlnirii şi a unei cooperări mai profunde”, a subliniat Patriarhul României.

Patriarhul a concluzionat: „Numai împreuna-lucrare sinceră, cu credinţă, însoţită de smerita dărnicie, spirituală şi materială, ne ajută să simţim binecuvântarea lui Dumnezeu şi bucuria lucrării cu harul Preasfântului Duh”.

„De aceea, mulţumim lui Dumnezeu şi tuturor celor care rămân în comuniune, lucrează în comuniune pentru Biserică şi popor şi vor dobândi mântuirea în comuniune cu Preasfânta Treime şi cu sfinţii lui Dumnezeu, spre bucuria noastră, a tuturor”.

Despre realizările Bisericii sub coordonarea Patriarhului Daniel și impactul lor asupra societății a vorbit, în numele membrilor Sfântului Sinod, Episcopul Visarion al Tulcii.

„Au trecut 13 ani de bucurii duhovniceşti, de împliniri, dar şi de încercări, ani în care viaţa Bisericii noastre străbune s-a schimbat în chip desăvârşit. 13 ani au trecut ca 13 zile, pentru că au fost ani plini de muncă, plini de devotament şi de dăruire pentru binele Sfintei noastre Biserici şi a poporului român celui dreptcredincios”.

Preasfinţitul Părinte Visarion a reiterat importanţa şi rolul componentelor Centrului de Presă Basilica, înfiinţat la mai puţin de o lună după întronizarea Patriarhului Daniel, pe care le-a numit „operă de apostolat în sânul Bisericii noastre străbune”.

Despre Catedrala Naţională, unul dintre proiectele de referinţă ale Patriarhului Daniel, Episcopul Tulcii a spus că aceasta „va vorbi peste veacuri despre trăinicia credinţei ortodoxe pe aceste meleaguri şi de dragostea şi jertfelnicia” actualului Patriarh al României.

Episcopul Visarion a asemănat crucea care va fi aşezată pe Turla Pantocrator a Catedralei Naţionale cu crucea de pe Muntele Caraiman.

„Aţi mutat Munţii Carpaţi în mijlocul cetăţii lui Bucur prin această măreaţă catedrală care este un semn al perenităţii, al credinţei şi al neamului nostru românesc”.

El a notat: „Gândul marelui patriarh unificator de ţară Miron Cristea s-a întruchipat în realizarea de excepţie a Preafericirii Voastre”.

Între realizările din cei 13 ani, PS Visarion a amintit  grija faţă de mănăstiri, lăcaşurile de închinare, faţă de cler şi credincioşi. „Nu i-aţi uitat nici pe românii din străinătate, pentru că îndată după venirea Preafericirii Voastre aţi înmulţit numărul parohiilor şi eparhiilor din ţară, dar şi din străinătate, trimiţând acolo ierarhi dinamici şi tineri care au făcut muncă de apostolat şi jertfă”.

Ierarhul a adăugat că Patriarhul Daniel a arătat o grijă deosebită faţă de tineret, faţă de elevi şi faţă de şcolari, „impulsionându-ne şi pe noi membrii Sfântului Sinod şi pe preoţi şi credincioşi să participăm cu toţii la temeluirea relaţiei frăţeşti, aşa cum a fost dintotdeauna, dintre Biserică, Şcoală, Societate şi Familie”.

„Cu zelul duhovnicesc care vă caracterizează”, a mai spus Părintele Episcop, „aţi îndemnat şi îndemnaţi mereu să fim în sprijinul celor care se află în încercări, necazuri şi suferinţe”.

Conform Episcopului Visarion, Patriarhul României a primit puterea pentru împlinirea lucrării încredinţate din „rugăciunea smerită” şi „credinţa puternică” primită de la părinţii Preafericirii Sale, familia învățătorului Alexie și Stela Ciobotea. „Credinţă pe care aţi fructificat-o şi iată şi prin cuvânt şi prin faptă o arătaţi ca un adevărat părinte al tuturor creştinilor ortodocşi români”.

„Mulţumindu-i smerit lui Dumnezeu şi lui Hristos Domnul pentru darurile revărsate vreme de 13 ani asupra sfintei noastre Biserici, asupra Preafericirii Voastre şi asupra poporului român dreptcredincios, se cuvine acum cu toţii – ierarhi, preoţi şi credincioşi – să dăm slavă lui Dumnezeu şi să ne rugăm ca şi de astăzi înainte să vă întărească cu putere în aşa fel încât prin cuvânt şi cu putere multă şi prin faptă a iubirii jertfelnice să fie preamărit numele Tatălui nostru cel din Ceruri, iar noi să spunem smerit rugăciunea: Întâi pomeneşte, Doamne, pe Preafericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe care îl dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului”, şi-a încheiat cuvântul Episcopul Tulcii.

În 12 septembrie 2007, Preafericirea Sa a fost ales în demnitatea de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, şi a fost întronizat în 30 septembrie 2007 în Catedrala patriarhală din Bucureşti.

Sursa: basilica.ro