Eu nu ştiu să fi făcut vreo faptă bună, ci numai că am rănit această Lumină de dinaintea mea. Pentru că şi eu până la şaisprezece ani am făcut multe neorânduieli copilăreşti.

Pe toţi să-i vedem mai buni decât noi. Să ne rugăm pentru toţi. Să nu-ţi împroprietăreşti răul. Mulţi cred în mamona. Vor să câştige fară osteneală. Dar astfel pleacă binecuvântarea. Deoarece Scriptura spune că întru sudoare să-ţi câştigi pâinea. Iar nu să câştigi mulţi bani fără osteneală. Aceştia vor să aibă robi care să slujească intereselor lor.

Noi nu trebuie să facem rău celor care ne fac rău, căci după aceea vom avea «canon» pentru toată viaţa, va fi o piedică în rugăciune. Deoarece ei se află în noroi, vor să ne tragă şi pe noi în jos. Noi suntem datori să-i iubim pe toţi. Ceasul cel rău îşi ia partea sa chiar şi de la creştini. Omul este un nimic. Dacă se sălăşluieşte înlăuntrul său gândul cel rău, îl poartă cum vrea şi-l va face robul său.

(Ca aurul în topitoare – viața mucenicească a unui Iov al zilelor noastre, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, p. 25)