Cei din media care promovează avortul au raţiunile lor pentru care vor să ţină sub tăcere atrocităţile fostului aborţionist Kermit Gossnell. Ceea ce a făcut acest om cu acei copii scoşi din pântecele mamelor lor nu este mai rău decât ceea ce fac medicii aborţionişti cu copiii în pântece.  Şi toate acestea se petrec în numele „alegerii” şi „drepturilor”.

Dacă Gossnell ar sta în faţa unei oglinzi, ceea ce am vedea privindu-ne este faţa Americii. Naţiunea noastră a oferit acoperire aborţioniştilor care intră în pântecele mamelor pentru a rupe în bucăţi literalmente copiii. Nimeni nu poate să-l privească pe Gossnell fără să vadă faţa Americii. De aceea mulţi oameni din media nu vor să vorbească prea mult despre ucigaşul de la Moara avorturilor din Philadelphia. Ei ar prefera ca voi să vă gândiţi la alte lucruri.

Natura hidoasă a avortului nu poate fi ignorată când un om ca Gossnell este la ştiri. Decapitarea copilaşilor înafara pântecelor este rezultatul logicii avortului. Această logică este tăiată de la responsabilitatea morală care spune că trebuie să protejăm pe nevinovaţii din jurul nostru. Se uită Gossnell în oglindă şi tot ceea ce putem vedea este America privindu-ne. şi nu e deloc plăcut.

Ca naţiune, tindem în general să avem grijă de oameni. TIndem să avem compasiune şi empatie. De obicei ajutăm pe „cel mic”. Dar când e vorba de pântecele matern, suntem o naţiune psihopată. Alegerile păcătoase fac asta persoanelor şi naţiunii întregi. Suntem mult prea mulţi în această ţară care suntem OK cu „alegerea” şi cu „drepturile” ca justificare pentru uciderea celor nenăscuţi.

Mulţi copii sunt avortaţi în America în fiecare zi, inclusiv azi. Cine ştie ce ar fi devenit aceşti copii când ar creşte? Ce soluţii ar putea găsi pentru noi? Nu vom şti niciodată. Aceşti copii merită să trăiască. A fost crud şi nedrept să le ucidem vieţile nevinovate.  Pedeapsa cu moartea este vie şi nevătămată în pântece astăzi. Pedeapsa pentru un prunc care se dezvoltă în unele femei este simplu: moartea.

Dumnezeu iubeşte mamele necăsătorite aşa cum Dumnezeu iubeşte prucii nenăscuţi. Dumnezeu creează viaţa aşa ca noi să ne bucurăm de El şi să împlinim planul Lui în viaţa noastră. Toate astea sunt distruse când avortul are loc.  Dacă rămâne ascunsă la maxim, oamenii nu se gândesc mult la realitatea îngrozitoare a avortului. Istoria lui Gossnell aduce avortul afară din întuneric şi afară din pântece. El ne pune faţă în faţă cu decizia groaznică a naţiunii noastre de a ataca pe cei nenăscuţi.

Gossnel a fost scos afară din afacere, dar ce putem spune despre restul aborţioniştilor? Cât timp noi ca naţiune le von da protecţie legală să ucidă pe cei care merită cu adevărat iubirea şi protecţia noastră? Când se va termina această nebunie şi oroare?

Cred că putem alege să nu ne uităm în oglindă. Acest lucru nu va proteja copii neajutoraţi din pântece, însă ne-ar putea permite să ne vedem de ale noastre fără să ne amintim tot timpul ceea ce noi ca naţiune permitem să se facă în numele alegerii.

Gossnel a ales. Mamele necăsătorite au ales, şi pot alege să dea pruncii spre adopţie. Şi America are o alegere de făcut. Multe dintre alegerile noastre au consecinţe semnificative. Însă nicio decizie a noastră ca naţiune nu este mai mortală decât aceasta. Vom deschide ochii să ne uităm în oglindă? Este singura cale să schimbăm ceea ce se va întâmpla.

Articol scris de Dan Delzell pentru Christian Post sub titlul Chipul Americii în oglinda lui Gossnell