Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

Arhiepiscopia Iaşilor

Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

    • Pelerinaj al comuniunii, în Polonia
      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

    • Pelerinaj al comuniunii, în Polonia
      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

    • Pelerinaj al comuniunii, în Polonia
      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

    • Pelerinaj al comuniunii, în Polonia
      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

    • Pelerinaj al comuniunii, în Polonia
      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

    • Pelerinaj al comuniunii, în Polonia
      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

      Pelerinaj al comuniunii, în Polonia

„O călătorie de 1000 de paşi începe cu unul singur”, spunea un proverb. Acelaşi dicton îl putem atribui şi pelerinajului nostru în Polonia, el fiind primul pas al dezvoltării personale în comuniunea comunităţii Colegiului "Sfântul Nicolae". Drumul spre Polonia a fost unul lung, dar plin de momente în care ne-am dat seama că de fapt, nu suntem atât de diferiţi, că tot ceea ce trebuie să facem pentru a ne cunoaşte pe noi înşine este de fapt, de a ne deschide larg către cei de lângă noi.

Prima oprire am făcut-o la un preot drag nouă, părintele Arcadius, ce ne-a fost nu numai o gazdă caldă şi primitoare, ci şi un adevărat exemplu misionar de jertfă şi dragoste pentru cei de lângă el. Povăţuind 4 parohii, are totuşi timp de a se ocupa de 17 centre sociale, majoritatea dintre ele pentru copiii cu probleme locomotorii şi neuromotorii.

Cel de al doilea popas l-am făcut la Grabarka, unde ne aşteptau voluntarii taberei internaţionale a tinerilor ortodocşi, tabără ce a avut drept motto îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine, spre zidire”, îndemn pe care toţi am încercat să îl punem în practică, dar şi să înţelegem profunzimile lui. Aici, timp de trei zile, am avut şansa de a relaţiona cu cei de lângă noi, dar din altă ţară, şi de a vedea că Ortodoxia este aceeaşi pretutindeni. Impresionantă a fost ceremonia de sfinţire a crucii ce s-a alăturat celorlate mii de asemenea jertfe. O ocazie unică a fost aceea de a participa la slujbele oficiate de Preafericitul Sava, Primatul Bisericii Ortodoxe a Poloniei, şi de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Iacob de Białystok şi Gdansk, preoţii noştri însoţitori avînd bucuria de a sluji împreună cu ei. Programul liturgic a alternat cu sesiuni de informare şi dezbatere, o sesiune de întrebări adresate Arhiepiscopului Iacob şi Protosinghelului Valerian, însoţitorul nostru, dar şi cu un foc de tabără, seara, la căldura căruia am prezentat tradiţiile şi obiceiurile româneşti. Gazdele noastre ne-au mulţumit pentru participare şi ne-au adresat invitaţia de a-i vizita cât de curând posibil.

Călătoria noastră a continuat spre oraşul Białowieza. Pe drum, am făcut un scurt popas la o mănăstire cu hramul Sfântului Mucenic Dimitrie, unde se află icoana sa făcătoare de minuni. Ajunşi în Białowieza, am vizitat Biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorită de Ţarul Nicolae al III-lea. Unicitatea acestul locaş este dată de catapeteasma confecţionată din porţelan multicolor. Parcul Naţional Białowieza, unde se află cea mai mare rezervaţie de zimbri din Europa, şi-a deschis muzeul pentru a ne putea bucura şi noi de diversitatea faunei şi florei prezentă în pădurile polone.

Ziua următoare, am ajuns la mănăstirea cu hramul „Sfântului Gabriel” din localitatea Zwirki. Aici se află moaştele sfântului Gabriel (cunoscut şi ca Gabriel cel tânăr), care la vârsta de numai 6 ani a suferit mucenicia pentru Hristos. De la Zwirki am ajuns la Białystok, unde am vizitat biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, o biserică de o frumuseţe rară, reprezentativă pentru ortodoxia poloneză, în cadrul căreia se află şi postul de radio „Ortodoxia”,  urmând ca mai apoi să vizităm Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae”.

Ultima zi în Polonia ne-a purtat spre schitul Odrinky, unde am rămas plăcut impresionaţi de singurul vieţuitor al acelui aşezământ, părintele Gavriil. Remarcabil este ceea ce a reuşit săridice, nu doar fizic, ci şi spiritual, formând în jurul său o obşte a intelectualilor, într-o zonămlăştinoasăaproape pustie. Focul de tabărădin aceeaşi searăa constituit cel mai bun prilej de a ne lua la revedere de la gazdele noastre, cărora vrem săle mulţumim încăo dată. Săsperăm căacest pelerinaj nu va fi decât primul pas din multele activităţi pe care membrii comunităţii noastre le vor săvârşi în comuniune. (Bogdan Napa, Colegiul „Sfântul Nicolae”)

Citește despre: