Scopul organizării acestui pelerinaj a fost acela de a-i cunoaște pe românii din Basarabia și a de vizita locuri importante pentru istoria, cultura și credința noastră. Ne-am dorit să aflăm mai multe din istoria românilor de peste Prut, chiar pe 1 decembrie, zi în care ne amintim că în urmă cu peste 100 de ani, pentru a doua oară în istoria neamului, rugăciunile de unitate au fost împlinite. Se vor împlini oare și rugăciunile celor de astăzi?

Pelerinajul a început cu participarea la Sfânta Liturghie la biserica noastră de la Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu”, întrucât găsim adevărate cuvintele părintelui Arsenie Papacioc care spunea că „este atât de necesară şi de obligatorie participarea la Sfânta Liturghie, mai mult chiar decât ne sunt necesare lumina şi aerul. Dumnezeu ţine pământul mai mult pentru Sfânta Liturghie care se săvârşeşte pe El! Liturghia este cea mai mare lucrare pe pământ şi folosul dincolo de închipuire al întregii creaţii a lui Dumnezeu”.

Primul popas pe meleagurile românilor de dincolo de Prut a fost la Mănăstirea Vărzărești, cea mai veche vatră de rugăciune dintre Nistru și Prut. Aceasta găzduiește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, icoană cinstită în întreaga Basarabie, dar mai cu seamă în satul Varzaresti, prin hramul local de pe 17 mai.

Apoi, la Mănăstirea Hâncu, am vizitat cea mai mare catedrală din Republica Moldova și am aflat despre greutățile prin care au trecut viețuitorii mănăstirii în perioada regimului comunist. Un alt loc de suflet a fost Mănăstirea Căpriana, ctitorie a domnitorul Alexandru cel Bun și întărită de urmașii acestuia, Sfântul Ștefan cel Mare și Petru Rareș.

Având trei veacuri de la întemeiere și fiind închinată Sfântul Nicolae, Mănăstirea Condrița a fost de la începuturile ei loc de liniștire pentru călugării veniți de la Mănăstirea Căpriana. Alături de celelalte mănăstiri vizitate, ea mărturisește că rugăciunea și răbdarea pot birui vitregiile unui regim ateu. Mai apoi am poposit la Mănăstirea Suruceni, ocrotită prin moaștele Sfântului Dionsie Erhan, fost stareț al așezământului monahal și Episcop al Cetății Albe.

Odihniți sufleteste după aceste popasuri duhovnicești, pe înserat, am ajuns în inima țării, Chișinău. Aici, în acest oraș ce a răzbătut prin vâltoarea timpului, flacăra credinței și a iubirii de neam încă mai arde, în ciuda vremurilor tulburi și a tuturor greutăților și necazurilor ce au pus și pun la încercare puterea rugăciunii fraților noștri români. La ceas de seară, am luat la pas străzile orașului și am vizitat Catedrala „Nașterea Domnului”, Arcul de Triumf, Teatrul Național „Mihai Eminescu” și statuia Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Parcă eram la noi acasă. Același dulce grai românesc, aceleași nume de personalități cunoscute. Nici nu putea fi altfel. Avem un trecut comun.

Tot ca acasă, a fost și Sfânta Liturghie de la Capela „Sfânta Treime” a Liceului „Prometeu” din a doua zi a pelerinajului. Aceeași cântare și aceleași colinde ne-au vorbit despre Jertfa lui Hristos. Ne-am dat seama că, deși despărțiți vremelnic de o graniță nedreaptă, rugăciunea, graiul și cultura ne unesc. Catedrala Mitropoliei Basarabiei, ocrotită de sfânta noastră Teodora de la Sihla, ne-a oferit încă o mărturie despre dorința românilor de aici și de sus ca neamul nostru să fie împreună.

Istoria îndurerată a Chișinăului, oraș tot a 7 coline, prezentată de un suflet cald, pasionat de istorie și adevăr, om bine cunoscător al trecutului și ancorat în prezent, ne-a întărit convingerea că inimile românilor de pe cele două maluri ale Prutului bat la fel. 

Despărțindu-ne de zbuciumul capitalei, ne-am îndreptat către tihna Vechiului Orhei, localitate ce păstrează în adâncurile sale peșteri, martori ai rugăciunilor pustnicilor de demult și de astăzi.

Două zile au fost de ajuns pentru a ne ajuta să conștientizăm încă o data că limba, credința, cultura, tradițiile și trecutul nostru comun sunt punți ce vor uni mereu românii din dreapta și din stânga Prutului. Sufletul românului este același oriunde ar locui. Românul a înțeles că nu are aici cetate stătătoare, ci trebuie să lucreze pentru a-și câștiga veșnica bucurie în Împărăția Stăpânului. (Iustina Muraru – membru al Asociației Prietenii Sfinților Trei Ierarhi)