Pelerinaj - incursiune în istorie. Ziua a treia
Lagărul de la Pitești: kilometrul zero al terorii comuniste. Aici a avut loc unul dintre cele mai terifiante episoade din istoria umanității; aici a început experimentul reeducării deținuților politici în România. De ce? Pentru a crea așa-zisul „om nou”, care să tăiască după un sistem de valori răsturnat, fără Dumnezeu, un om amnezic din punct de vedere creștin și istoric. Am fost uimit cu câtă abilitate au răsturnat comuniștii, sub „inspirația” satanei, tot ce este sfânt și valoros în creștinism și în viața românului. „Credința era ultimul resort al rezistenței noastre sufletești. Cu o insistență diabolică eram întrebați: „Mai crezi în Dumnezeu?” Iar la răspunsul nostru afirmativ, demonii înfuriați începeau iar bătăile și torturile... Tot ce era pentru noi mai sfânt, în mintea bolnavă a torționarilor devenea prilej de blasfemie”, mărturisește Nicolae Purcărea, unul din cei ce au suferit prigoana sistemului comunist.
M-am gândit în timp ce mergeam prin fostele celule ale închisorii, de ce este important ca eu să aflu toate astea acum, la 26 de ani de la revoluție? Pentru ce am nevoie să știu toate acestea? Cred, așa cum ne spunea și Părintele Moise Iorgovanu, că prin cunoașterea tristelor evenimente ne recăpătăm memoria neamului, că facem un exercițiu de a conștientiza și înțelege trecutul pentru a-l putea depăși. Și totodată, este necesar ca eu să înțeleg, dincolo de realitatea istorică, pe cea duhovnicească, căci ce s-a întâmplat în aceste închisori nu are logică, nu poate fi explicat decât ca manifestare a puterilor întunericului. Dar întunericul nu a biruit și nu va birui căci Hristos a înviat, omorând moartea și întunericul. Pe locul unde acum un sfert de veac oamenii erau bătuți ca să renunțe la tot ce era frumos în ei, astăzi se slujește Sfânta Liturghie. Unde podeaua era spălată de sângele deținuților, astăzi sunt spălate greșelile oamenilor prin Trupul și Sângele lui Hristos. Asta îmi dă speranță. Chiar dacă experimentul Pitești a distrus destine și poate fi considerat o bătălie câștigată a celui rău, faptul că acum în același loc se slujește Taina Euharistiei, ne încredințează că războiul nu va avea același deznodământ, că binele va învinge. Curaj îmi dă și faptul că, dintre cei care au căzut la Pitești, mulți s-au ridicat și au ajuns mai buni decât înainte. Deținuții au reușit să dea un sens suferinței absurde și să o transfigureze. Un exemplu cunoscut este Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa care deși a căzut sub tortură, și-a revenit și a întors soarta unui proces spunând adevărul cu riscul de a mai suferi trei ani de temniță într-o celulă sub pământ.
Așadar, ceea ce s-a întâmplat la Pitești și în celelalte lagăre comuniste este o moștenire din care putem învăța și jetfa și demnitatea și mărturisirea. Această moștenire, odată aflată, responsabilizează, și cere să fie transmisă mai departe. (Andrei Grosu - ATOR Iași)
