În lumea aceasta văzută, pentru a prețui un om, o lucrare, o meserie, aurul, argintul, pietrele scumpe și alte avuții, trebuie mai întâi să învățăm despre ele, să ajungem a le cunoaște bine valoarea lor, căci numai astfel le putem prețui. Un copil necunoscător dă o salbă de aur veritabil a mamei sale pe o jucărie de tinichea sclipitoare. Dă lucrurile de mare preț pe lucruri de nimic. Pentru ce? Pentru că nu le cunoaște valoarea. Tot așa pățesc și oamenii necunoscători de cele sfinte.

Astfel, a cunoaște omul pe Dumnezeu, este începutul înțelepciunii. Astfel, toți oamenii care au cunoscut și cunosc pe Dumnezeu din lucrurile Lui se smeresc înaintea Lui, Îl laudă și I se închină Lui în Duh și în adevăr.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 16)