Parohul unei biserici din suburbia Moscovei a povestit despre felul în care Sfântul Nicolae împlinește spre mângâierea credincioșilor, cereri care par nesemnificative.

O femeie bătrână, tunsă în monahism în taină, locuia de una singură și trăia foarte modest din mica sa pensie. A sosit Săptămâna Albă. Nu avea însă nici mijloace și nici putere să-și pregătească o masă sărbătorească înainte de Postul cel Mare. Bătrâna își dorea mult de tot să mănânce clătite. A hotărât să ceară Sfântului Ioan Înaintemergătorul, apărătorul călugărilor, să o mângâie întru această neputință. A început să se roage și să ceară: „Părinte Ioane, trimite-mi clătite pentru Săptămâna Albă”. Întru simplitatea inimii, măicuța l-a rugat îndelung pe Sfântul Ioan Botezătorul pentru clătite.

Odată, ațipind, ea l-a văzut pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul cu aripi la spate. Sfântul Ioan Botezătorul, întâistătătorul viețuirii călugărești, privind aspru la bătrână, i-a zis: „De ce mă rogi, maică, de clătite? Căci sunt monah și postitor. Eu nici măcar nu știu ce sunt acestea. Roagă-l pe Sfântul Nicolae, căci el vă răsfață pe toți, el te va mângâia”. Spunând acestea, s-a făcut nevăzut. Trezindu-se, măicuța a mers către icoana Sfântului Nicolae și a grăit: „Sfinte, plăcutule al lui Dumnezeu, trimite-mi clătite!” În acel moment cineva a sunat la ușă: vecina făcuse clătite și a adus și bunicii. Apoi vecina a rugat-o pe bunicuță să se roage pentru cei apropiați ai ei. Astfel a mângâiat-o Sfântul Nicolae pe acea monahie bătrână.

(Minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, 2007, pp. 13-14)