Duminica a 26-a după Rusalii (Ev. Luca 12, 16-21)

(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.

Ce face bogatul, înconjurat demulțimi nesfârșite de binecuvântări? În dificultate și nehotărât, folosește cuvinte ale săracilor, spunând: Ce voi face? Nu se gândește la cele viitoare, nu-și ridică ochii la Dumnezeu, nu găsește ca fiind vrednice de agonisit acele comori ale sufletului care se află în cer. Nu prețuiește dragostea pentru săraci și nici nu dorește răsplata ce aceasta o aduce. Nu este alături de cei aflați în suferințe și nici nu este mișcat sau trezit de mila față de ei. Mai fără de minte decât atât, își adună pentru tot restul vieții sale, de parcă ar putea lua ceva cu el din cele ce se află pe acest pământ și spune în sinea sa: voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te”. Bogatule, ar spune unii, ai hambare pentru roadele tale, dar de unde îți vei lua anii? Căci, din porunca lui Dumnezeu, viața ta tocmai s-a scurtat. Căci Hristos ne spune că Dumnezeu i-a răspuns acestuia, spunând: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 89, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.

Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui (Pilde 13, 8). Acest nebun nu a avut acest fel de bogăție. Evident, el nu și-a răscumpărat sufletul ușurând povara săracilor, căci el își aduna averi pieritoare. Repet, își aduna comori pieritoare, în timp ce era pe punctul de a-și pierde sufletul, neoferind nimic Domnului în fața Căruia urma să se înfățișeze. Cum va ști unde să privească atunci când la judecată va începe să audă cuvintele: Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc?Plănuia să-și umple sufletul cu desfătări necumpătate și zadarnice și cu mândrie, nesocotind pântecele celor săraci. Nu a înțeles că pântecele săracilor sunt cămări mai trainice decât hambarele sale. Poate că ceea ce aduna el în hambarele sale era chiar atunci prădat de către hoți. Dar, dacă ar fi adunat averi în pântecele săracilor, ar fi fost desigur digerate pe pământ, dar în cer le-ar fi în siguranță. Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui (Pilde 13, 8).

(Fericitul Augustin,Predica 36, 9,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.

Diavolul nu-și leapădă vicleniile nici chiar în mijlocul ostenelilor noastre; de aceea, la anumite perioade de timp, trebuie să avem grijă să ne împrospătăm puterile. Căci de nu, mintea, preocupată cu bunurile acestor vremi, se va bucura la vreme bună și la vederea țarinii roditoare. Când roadele sunt adunate în hambare, ea îi va spune sufletului: ai multe bunătăţi strânse; mănâncă. Și atunci, va auzi o voce dumnezeiască, mustrându-l și zicând: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?

La aceasta ar trebui să se gândească cu grijă cei înțelepți, întrucât zilele vieții lor sunt puține și sfârșitul necunoscut, iar moartea nu ar trebui niciodată lăsată uitării de către cei ce trebuie să moară. Cei ce sunt muritori nu ar trebui să ajungă nepregătiți în fața ei.

(Leon cel Mare, Predica 90, 4, 1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.

Zadarnic adună bogății, neștiind cum le va folosi. El este ca cel care, atunci când hambarele sale erau pline de recolte, și-a pregătit magazii pentru îmbelșugatele roade, necunoscând pentru ce le-a adunat pe acestea (Ps. 38, 7). Cele ce sunt din lume rămân în lume, iar orice bogății adunăm le moștenesc urmașii noștri. Cele pe care nu le putem lua cu noi, nici acelea nu sunt ale noastre. Numai virtutea se întovărășește cu cei adormiți. Doar milostenia mai vine cu noi. Este ghidul spre rai și prima care intră în palate cerului. Prin banii care nu fac trebuință se dobândește sălaș pentru cei adormiți. Mărturie pentru aceasta stau cuvintele Domnului, atunci când spune:Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice (Lc. 16, 9).

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 122, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 12, 21) Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Cu adevărat, viața unui om nu este din averile sale sau din preaplinul său. Cel care este bogat față de Dumnezeu, este cu adevărat fericit, căci și-a pus nădejdea în cele folositoare. Cine este acesta? Vădit, cel care se mulțumește cu puțin și care nu iubește bogăția, ci mai degrabă virtutea (Lc. 10, 42). Este cel ale cărui mâini sunt întinse pentru a-i ajuta pe cei săraci, alinând suferințele celor nevoiași după mijloacele și deplina sa putere. Acesta adună comori în cer în hambarele cele mai de sus. Unul ca acesta își va afla dobândă la virtutea sa și răsplata cuvenită vieții sale drepte și fără vină.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 89, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)