În Duminica Pogorârii Sfântului Duh, zi de naștere a Bisericii văzute a lui Hristos, zi de nădejde pe care a făgăduit-o Domnul înainte de pătimirea Sa, că va trimite în lume Mângâietor, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Alături de clerul sfintei Catedrale, credincioșii prezenți în număr mare au trăit bucuria Liturghiei, primind învățătură despre importanța praznicului împărătesc. Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan s-a axat pe importanța trăirii vieții în harul Duhului Sfânt.  „Iată, la zece zile după Înălțare, Domnul Dumnezeu împlinește cuvântul Său rostit înainte de pătimirea Sa cea de bunăvoie și trimite pe Preasfântul, de Viață făcătorul și dumnezeiescul Său Duh peste Sfinții ucenici și apostoli, în ziua Cincizecimii. Și, de atunci lumea este plină de Treime. Cum spunea un învățat al Bisericii, lumea este plină de Duhul Sfânt și Duhul Sfânt cel smerit îngăduie să rămână printre noi, în ciuda prea multor noastre păcate, pentru că dacă Duhul Sfânt n-ar fi pentru o clipă în lume, lumea din ființă ar trece întru neființă, de la existență la nonexistență. Fără Duhul Sfânt, lumea și noi am dispărea din nimicul din care Dumnezeu, la începutul creației, ne-a adus de la neființă, la ființă”.

În mod special, în această sfântă și dumnezeiască duminică, dar și în toate zile vieții noastre ar trebui să înțelegem că fără Liturghie și fără rugăciune curată, din inimă, nu-L putem primi pe Duhul Sfânt. „Astăzi suntem chemați să înțelegem că fără viață de smerenie, Duhul cel Sfânt cel smerit nu se poate așeza în mintea noastră, cea care cugetă, în general, lucruri deșarte, se înalță deasupra lumii. Cum spunea un părinte călugăr, din suflete noastre omul este ispitit de superioritate vis-a-vis de frați și, uneori, nu-și poate stăpâni această superioritate în raport cu ceilalți. În inima unui asemenea om Duhul cel Sfânt, cel smerit, cel binecuvântat al lui Dumnezeu nu se sălășluiește”, a subliniat Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

După săvârșirea Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba Vecerniei, cunoscută în popor drept „a plecării genunchilor”. În cadrul celor șapte rugăciuni, Duhul Sfânt a fost invocat să ocrotească pe cei vii și să odihnească pe cei adormiți, unindu-ne pe toți într-o singură Biserică. La final, au fost binecuvântate ramurile de tei, simbol al vieții și al lucrării Duhului Sfânt în Biserică. Ramurile au fost împărțite credincioșilor cu îndemnul Părintelui Mitropolit de a cultiva iubirea, căci „fără de iubire, incluzându-i prin aceasta și pe vrăjmașii noștri, omul nu se poate umple de Duhul Sfânt”.