Pe 12 Februarie 1935, elevul Școlii de Poliție din Corfu, Hristos Diamantoudis, din Arnaia Halkidiki, aflându-se cu un grup de colegi la cafeneaua lui Spiridon Tribyza și auzindu-l pe vânzătorul de cafea, care povestea minunile Sfântului Spiridon, a arătat necredință și lipsă de evlavie față de Sfântul. Imediat a simțit că îi paralizează puterile și în același timp auzea două lovituri puternice, ca și cum se aruncau pietre. Discuția s-a întrerupt, fără însă ca tulburarea lui Diamantoudis să treacă. În ora de studiu se plimba pe aleile Școlii sub observația paznicului H. Komnenos și i-a povestit acestuia cele întâmplate. Paznicul l-a îndemnat să ceară iertare de la Sfântul. Apoi după o noapte critică, plină de tulburare, Diamantoudis a fost convins de prietenul său Hristos Tsatsaris să meargă împreună la Sfântul. De cum au ajuns la intrarea în cripta Sfântului, Diamantoudis a simțit o putere supraomenească îmbrâncindu-l afară și în același timp auzea zgomote din partea unde era așezată Sfânta raclă, cum a povestit el însuși mai târziu. Atunci preotul de rând la Biserică l-a sprijinit și l-a condus la racla Sfântului și a citit pentru el paraclisul Sfântului. Noaptea aceea a trecut cu o relativă liniște, iar spre dimineață a adormit și l-a văzut în vis pe Sfântul Spiridon privindu-l vesel. În ziua următoare, Diamantoudis, plin de pocăință, s-a dus și s-a închinat la Sfântul, iar starea sănătății lui s-a restabilit definitiv, fără intervenția medicilor.