Defăimarea şi necinstirea vin spre a-ţi pune la încercare inima, ca să se dea pe faţă ceea ce se ascunde în ea – blândeţe ori mânie - căci omul jignit se arată aşa cum este el pe dinăuntru. De ai în inimă blândeţe, lesne vei îndura ponegrirea; de ai în inimă răutate, se va trezi în tine focul întărâtării şi dorinţa de răzbunare, ori vei răspunde la defăimare cu o altă defăimare. Aşadar, ponegrirea şi clevetirea te învaţă să îţi cunoşti starea inimii şi să o îndreptezi.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de păcat, a răbdat fără vină toate defăimările şi ne-a lăsat pildă, ca să urmăm Lui. Acestei pilde s-au făcut următori toţi sfinţii, ucenicii Lui, şi în ea vei afla bun sprijin răbdarii tale.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Despre păcate, Editura Sofia, Bucureşti, p. 257)