post

Părintele Cleopa – În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Spunea Părintele Cleopa: „Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei. La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...»”.

Pentru cel ce ascultă, totul devine virtute

Şi Maica Domnului era ascultătoare şi sfinţii Apostoli. Aceasta e calea pe care ne-a arătat-o Însuşi Domnul; să ne ţinem de ea şi vom primi pe pământ roadele Duhului Sfânt.

Orice problemă am avea, Sfânta Parascheva ne este mereu folositoare

Într-o noapte am visat-o pe Sfânta Parascheva ridicând capul din raclă şi spunându-mi: „Nu-ţi mai face griji, tămăduirea ta de la mine îţi va fi”. Orice problemă am avut, Sfânta Parascheva mi-a fost mereu folositoare. Când vin la sfânta raclă, mă simt datoare, că m-a ajutat de multe ori.
Postul adevărat nu constă doar în a istovi trupul, ci şi în a-i da celui înfometat pâinea pe care ai vrea să o mănânci tu.

Ce este legământul înaintea Domnului?

Este un lucru cu totul obişnuit ca mama să facă legământul de a posti în zilele de dulce, când copilul îi e bolnav. Acesta este un lucru cu totul biblic. Şi împăratul David a postit cât i-a fost copilul bolnav. Când face legământ înaintea lui Dumnezeu, fie pentru sine, fie pentru altul, fie pentru vreun păcat, fie din recunoştinţă, omul trebuie să se păzească a nu întrece măsura şi a nu se lega să facă vreun lucru nechibzuit sau mai presus de puterea sa.

Familia se uneşte cu Hristos prin rugăciune

Rugăciunea făcută cu evlavie şi lacrimi sporeşte credinţa, smereşte inima, aduce căinţă pentru păcate și aduce liniște în familie.

Pasul mic şi aproape neobservat de la măsura lui „ajunge” la lipsa de măsură a lui „mai vreau”

În mâncat există un punct în care simţim în mod spontan că am mâncat „destul", chiar şi la o masă foarte moderată.

„Pictorul trebuie să se roage permanent sfântului pe care îl pictează”

„Era un pictor la Sihăstria, basarabean, care lucra cu foarte multă evlavie și numai cu post și rugăciune, mai ales la chipuri. La veșminte mai lucra poate și după ce mânca, dar spunea că lucra mai mult pe nemâncate, pentru că postea până la ora trei. După aceea își prepara culorile, pregătea alte blaturi. Și nu lucra când avea musafiri, vizitatori. Pentru că el trebuia să se concentreze, să se roage”, își amintește ieromonahul Vichentie de la Mănăstirea Bistrița.
Adevăratul post nu stă numai în istovirea trupului, ci și în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu să o mănânci. (Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007, p. 26)

Cuviosul Avxentie Sihastrul – binecuvântat cu darul lacrimilor, înaintevederii şi rugăciunii inimii

Acest cuvios sihastru român ajunsese cu nevoinţa la măsura părinţilor de demult, ostenindu-se toată viaţă în privegheri de toată noaptea, în foame şi sete, în frig şi cumplite ispite de la diavoli. Însă mâna Domnului îl acoperea şi darul Duhului Sfânt se odihnea în sufletul lui.

Pagini