Liniștea și depărtarea te izbăvește de trei păcate, adică: de vedere, de auzire și de împreună vorbire. Și cu tăcerea te ajuți foarte mult și păzești evlavia și scapi de diferite păcate, care se nasc din multa vorbire.

Postul, iarăși, slăbește trupul, înalță duhul și ne pregătește spre citire, cugetare, și rugăciune, și lăsăm vorba deșartă, și bârfirea pe care le povestim când ne saturăm, și ne sârguim la cântarea de psalmi și rugăciune și la orice altă pravilă, căci aceste fapte ne îndeamnă spre cucernicie, ne luminează mintea, și ne facem mai fierbinți spre cele duhovnicești și dumnezeiești. Deci, cine dorește să se învrednicească darului postirii, este de trebuință să umble cu luare aminte și mare pază a simțirilor, și să fie înfrânat și cumpănit în hrană, în cuvinte si în mișcări; să iubească tăcerea și liniștea, să alerge cu evlavie la pravila Bisericii, și la toate acelea care împreună lucrează în această folositoare pricină.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 286)