Praznicul Izvorului Tămăduirii, în Arhiepiscopia Caiovei
Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a fost prezent astăzi, 6 mai 2015, la hramul Mănăstirii Maglavit, în judeţul Dolj. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită în altarul de vară al sfântului aşezământ monahal. Alături de cinstitul aşezământ, alte patru locaşuri de închinare din Arhiepiscopia Craiovei îşi serbează astăzi hramul.
Praznicul Izvorului Tămăduirii adună în fiecare an laolaltă sute de pelerini la Mănăstirea Maglavit, cunoscut loc de meditaţie şi rugăciune, legat de viziunile ciobanului Petrache Lupu. După mai bine de o jumătate de secol, pe locul de „la sălcii” a înflorit o frumoasă mănăstire, închinată Naşterii Maicii Domnului şi Izvorului Tămăduirii. Şi anul acesta, urmând tradiţiei anuale, sufletele adunate aici la rugăciune au trăit bucuria Sfintei Liturghii Arhiereşti, săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Craiova.
Existenţa Mănăstirii Maglavit este legată de numele lui Petrache Lupu, un locuitor al Magalvitului, care, în perioada interbelică, a avut mai multe teofanii în locurile unde se află mânăstirea. Piatra de temelie a sfântului locaş a fost pusă la 14 septembrie 1935 de către Episcopul Râmnicului, Vartolomeu Stănescu. Lucrările de construire au fost suspendate din cauza războiului şi oprite definitiv în timpul regimului comunist. Abia după 1989 acestea au fost reluate, în prezent lucrându-se la finalizarea picturii interioare, realizată în tehnica frescă.
Prăznuiri alese la Lainici, Craiova, Băileşti şi Calafat
Tot astăzi, credincioşii gorjeni au participat la hramul bisericii celei noi a Manăstirii Lainici, unde a fost săvarşită, de asemenea, Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie. La final, părintele stareţ, arhimandritul Ioachim Pîrvulescu i-a poftit pe pelerini la tradiţionala agapă frăţească.
La Craiova, Praznicul „Izvorului Tămăduirii” a fost sărbătorit în chip deosebit în Biserica închinată Sfantului Calinic Cernicanul din cartierul Valea Roşie, care îşi serbează cel de al doilea hram. Bucurii sfinte au fost împărtăşite astăzi şi credincioşilor din oraşele de sud ale Arhiepiscopiei Craiovei, Băileşti şi Calafat. Două dintre sfintele locaşuri de închinare de aici, s-au gătit de sărbătoare, adăugând programului liturgic o serie de activităţi festive, pregătite de copii din şcolile partenere.
Biserica „Izvorul Tămăduirii” din Calafat, o epopee a independenţei noastre
Biserica „Izvorul Tămăduirii” din municipiul Calafat, cunoscută şi sub numele de Biserica „Grecească” a fost zidită între anii 1864-1874. Terenul a fost donat de ctitorul ei, Hagi Panait Theodoru, fiind amplasat în cel mai pitoresc şi înalt loc al oraşului, la o înălţime de peste 70 de metri deasupra nivelului Dunării, având o frumoasă vedere spre Dunăre şi Vidin. Sfântul locaş este în formă triconică, cu ziduri solide de peste un metru în grosime, are trei turle, două pe pronaos şi una pe naos, ce se sprijină pe stâlpi solizi în formă pătrată, cu latura de un metru. Interiorul bisericii este înnobilat de patru policandre de cristal veritabil de Murano. În naos, pe partea dreaptă, la vedere, se află un epitaf de mare fineţe, realizat prin cusătură în basorelief din fir de aur şi argint, reprezentând scena punerii Domnului Hristos în mormânt.
În perioada Războiului de independenţă, biserica a suferit avarii grave, fiind lovită de obuzele inamice, care i-au distrus complet turla. Acest lucru este consemnat de raportul întocmit de comandantul artileriei oraşului, unde se menţionează că: „17 lovituri au fost îndreptate asupra Bisericii Greceşti, unde se găsea ofiţerul observator şi staţia telegrafică; un obuz a lovit uşa bisericii, a intrat înăuntru, a explodat şi a sfărâmat ornamentele; un altul a pătruns în acoperiş, un al treilea a lovit turnul. În urma acestora, ofiţerul nu mai putea face observaţiile din cauza zgomotului şi a norului de pulbere. Un al patrulea obuz pătrunde prin fereastra din faţa bisericii şi, rupând grilele, face explozie în interior dărâmând şi lovind mai multe părţi din interior, un al cincilea loveşte în turnul din mijloc trecând prin ferestrele pe care le scoate din zidărie şi în fine, al şaselea cade înăuntrul bisericii, rupând sârmele conductoare şi aparatele. Din acest moment, atât ofiţerul cât şi telegrafiştii geniului au fost siliţi a părăsi biserica şi a se adăposti mai înapoi şi în lături după un mal de pământ”.
În decursul timpului, sfântul locaş a fost restaurat prin contribuţia credincioşilor şi a oficialităţilor locale, fiindu-i redată strălucurea de altă dată.
Sursa: mitropoliaolteniei.ro
