În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a precizat că Pericopa Evanghelică a Vindecării slăbănogului din Capernaum (n.r.: de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 9, versetele de la 1 la 8), citită astăzi în toate locaşurile de cult, ne prezintă trei mari adevăruri duhovniceşti: „În primul rând, vedem că boala trupului cheamă pe om la vindecarea sufletului de boala păcatului. În al doilea rând, Evanghelia ne arată că Iisus Hristos Domnul este Duhovnicul şi Doctorul desăvârşit, iar în al treilea rând, aceasta, ne arată că, de fapt, credinţa celor care îngrijesc de cei bolnavi şi au milă de ei, poate contribui la vindecarea lor. Boala slăbănogului a fost o boală a trupului, dar ea ascundea o boală a sufletului. Deci, boala trupului era semnul văzut al bolii sufletului său. Multa lui suferinţă l-a adus pe slăbănog la pocăinţă şi multa lui pocăinţă i-a întărit credinţa, încât el credea că nimeni altul decât Iisus din Nazaret poate să-l vindece”.

În continuare, Patriarhul României a mai arătat că puterea dumnezeiască a Mântuitorului nostru Iisus Hristos de a vindeca, de a învia morţii şi mai ales puterea de a ierta păcatele este una pe care El o dăruieşte Bisericii: „Puterea de a ierta păcatele El o dăruieşte Bisericii Sale, nu o ţine pentru Sine în mod egoist. Noi primim, astfel, iertarea păcatelor în Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei, apoi prin Sfânta Împărtăşanie care se dăruieşte spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, iar vindecarea trupului se dăruieşte oamenilor prin Taina Sfântului Maslu. Hristos Domnul se arată ca fiind Duhovnic şi Doctor desăvârşit. Când îi spune unui om păcătos: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!, Îl vedem aici pe Hristos-Duhovnicul, Părintele duhovnicesc. Ştim că El numeşte fiu sau fiică doar pe oamenii în care a văzut credinţă puternică. În acest om paralizat, care prin suferinţă a ajuns la pocăinţă şi prin pocăinţă s-a întărit în credinţă, El a văzut credinţa lui şi anume că numai Iisus îl poate vindeca. Când i-a zis fiule, nu numai că s-a gândit că-l va ierta, ci s-a gândit că îl şi înalţă la o demnitate neaşteptată pe omul păcătos care se pocăieşte, adică îl înfiază prin har, îl ridică la demnitatea de fiu duhovnicesc. Hristos Domnul nu spune ce fel de păcate a săvârşit omul acesta, ci păstrează taina felului păcatelor, acoperă felul lor cu tăcerea Lui şi este Doctor şi Duhovnic milostiv şi discret. De ce discret? Ca să nu diminueze demnitatea omului încercat de suferinţa bolii şi pătruns de lacrimile pocăinţei. Aici vedem că El nu doreşte să umilească pe un om, spunând public care sunt păcatele lui, pentru că cel care vine la El este deja smerit, este mult umilit prin suferinţa bolii apăsătoare şi îndelungate. De aici a învăţat Biserica adevărul că duhovnicul trebuie să păstreze secretul Spovedaniei”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit pentru biblioteca Mănăstirii „Sfânta Maria” – Techirghiol mai multe cărţi cu caracter religios, iar credincioşilor prezenţi câte o iconiţă cu chipul Maicii Domnului Prodromiţa. Totodată, maica stareţă, Lucia Roşu i-a dăruit Preafericirii Sale, din partea obştii mănăstirii, un buchet de flori.