Programul liturgic al sărbătorii a început de luni seară prin slujba Privegherii, oficiată de un  sobor de preoţi şi diaconi, conduşi de preacuviosul părinte arhimandrit Bene-dict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, la care au participat mulţi pelerini veniţi de aproape sau de departe ca să însoţească pe Prunca Maria la cinstita sa intrare în biserică. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de protos. Justinian Cârstoiu, cadru didactic la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucureşti. Şi în acest an, după tradiţie, răspunsurile la strană au fost date de corul psaltic al seminarului, condus de părintele profesor Marius Brumă, şi de mai mulţi studenţi şi absolvenţi ai Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae” şi ai Conservatorului din Iaşi, conduşi de Ilie Leonte.

A doua zi, dimineaţa, au fost citite slujba Acatistului, Ceasurile, după care a fost oficiată Dumnezeiasca Liturghie de un sobor de preoţi şi diaconi, conduşi de Preasfinţitul Părinte Calinic, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Din sobor au făcut parte părintele arhimandrit Hrisostom Rădăşanu, consilierul educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, stareţul Mănăstirii Neamţ, arhimandritul Benedict Sauciuc, arhimandritul Calinic Ghervase, stareţul Mănăstirii Coşula din ţinutul Botoşanilor, părintele profesor Justinian Cârstoiu, părintele protoiereu Nicolae Axentioi, părintele profesor Ioan Mihoc, director al seminarului din apropiere, o parte din egumenii celorlalte schituri ale mănăstirii, părinţi din obştea chinoviei şi a schitului. Răspunsurile la strană au fost date de aceiaşi inimoşi absolvenţi ori actuali studenţi teologi din Iaşi. 

La sfârşitul slujbei, după ce mulţi copii şi credincioşi au fost împărtăşiţi, Preasfinţitul Părinte Calinic a rostit un bogat şi emoţionant cuvânt de învăţătură, în care a accentuat importanţa sărbătorii şi implicaţiile acesteia în urcuşul nostru duhovnicesc către sărbătoarea Crăciunului. Printre altele, Preasfinţia Sa a spus: „Sărbătoarea de astăzi anticipează hramul închinat Naşterii Domnului. La Templul din Ierusalim s-a pregătit Maria, prin lucrarea şi adumbrirea Duhului Sfânt, pentru a deveni Templul Fiului lui Dumnezeu”. Ierarhul a făcut o frumoasă  paralelă între Taina Căsătoriei, prin familia în mijlocul căreia se nasc prunci, şi taina vieţuirii Mariei în locaşul sfânt, curăţenia şi sfinţenia ei, care l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu. După ce a prezentat în rezumat rolul edificiilor ridicate de Solomon şi apoi de Zorobabel, precum şi menirea acestora în viaţa religioasă a poporului ales, Preasfinţia Sa a mai adăugat: „Intrarea Maicii Domnului în biserică anticipează intrarea noastră în Biserică prin Sfintele Taine, şi, de ce nu, definirea noastră ca persoane, chemate să fim în permanentă comuniune cu Dumnezeu”.

La final, egumenul schitului - părintele arhimandrit Mihail Daniliuc - a mulţumit Preasfinţiei Sale, autorităţilor locale, invitaţilor prezenţi, dar şi credincioşilor, care iubesc aşezarea monahală şi o susţin în încercarea ei de „înviere”, înmânându-le celor prezenţi o plachetă comemorativă cu prilejul împlinirii a 160 de ani de la  terminarea zidirii şi târnosirii bisericii actuale a Vovideniei în luna septembrie 1857.

Hramul s-a încheiat cu săvârşirea unui Parastas pentru ctitorii aşezării monastice, pentru toţi egumenii adormiţi în Domnul şi, în mod special, pentru părintele Nifon Corduneanu, cel care a condus obştea schitului între anii 1952-1957, iar din 1958 până-n 1963 a fost aruncat în temniţele comuniste, devenind, astfel, unul dintre miile de preoţi sau călugări care au pătimit pentru apărarea Sfintei noastre Ortodoxii în timpul regimului totalitarist ateu. A urmat apoi agapa frăţească. oferită tuturor celor care au venit s-o însoţească pe prunca Maria, păşind alături de ea în Biserica lui Hristos.

În după-amiaza zilei, la Seminarul Teologic Veniamin Costachi”, egumenul schitului, care este şi cadru didactic al renumitei şcoli teologice, a organizat cu elevii o seară duhovnicească, în care au fost evidenţiate pagini de istorie ale Schitului Vovidenia, fiind evocate figuri luminoase de monahi, care au vieţuit în Poiana liniştii  în decursul celor peste  trei secole de existenţă.